Unul dintre cele mai răspândite clișee literare din mediul școlar (și, pe cale de consecință, și din mentalul colectiv național) este cel conform căruia Ilie Moromete, personajul principal al romanului Moromeții de Marin Preda, ar fi un „țăran intelectual”. Atât de adânc înrădăcinat este acest clișeu, încât, nu cu mulți ani în urmă, când la… Citește mai mult
Nu au dreptate cei care văd în „saga” moromețeană un conflict psihologic între tată și fiu. Deși contemporan cu existențialiștii francezi – pe Camus l-a și tradus în românește, în colaborare cu cea de-a doua sa soție, Eta Wexler – și congener prin problematică (omul și rolul său în istorie), Preda nu aderă la ideile… Citește mai mult
Vremea clasicilor începe în cultura noastră cu Școala Ardeleană, impresionanta mișcare de redeșteptare națională din sec. XVIII-XIX; pentru o privire de ansamblu, argumentată filologic și științific, antologia gândită de Eugen Pavel și colectivul său (ediția a doua, 2024) oferă cea mai potrivită perspectivă datorită unei bogate baze de date. Efervescența mișcării de cercetare poate să… Citește mai mult
La puțini ani de la apariție, Tratatul de descompunere, cu care Cioran a repurtat în Franța un succes de stimă, însă nu și de public, este tradus în limba germană și apare la editura Rowohlt, în 1953. Este prima dintr-un lung șir de traduceri, cartea apărând ulterior în engleză, italiană, spaniolă, cehă, sârbă, greacă și… Citește mai mult
„N-am putea, oare, să revendicăm pentru noi pe acest scriitor? Am avea un autentic poet și un mare scriitor mai mult.” Așa își încheia Lucian Blaga prefața la traducerea operei elvețianului Hugo Marti Intermezzo românesc.Cartea amintirii, în 1931. Relațiile culturale româno-elvețiene au cunoscut o dezvoltare excepțională în perioada interbelică. Meritul ridicării acestora la un nivel… Citește mai mult
Opera literară din care publicăm, în traducere, un capitol, a fost finalizată în 1736. Autorul, baronul Péter Apor din Turia de Jos, s-a născut în 1676. Pe atunci Transilvania era un principat care – dacă își plătea tributul către Poarta Otomană – putea să trăiască după propriile legi sub sceptrul bătrânului principe „regnant” Mihail Apaffi.… Citește mai mult
Un succint excurs asupra literaturii Școlii Ardelene ne edifică asupra faptului că scrisul beletristic se situează pe aceleași coordonate valorice cu opera istorică și lingvistică iluministă, nefiind un simplu violon d’Ingres. Poezia, îndeosebi, a captat interesul iluminiștilor transilvăneni, polemiști și meditativi deopotrivă, care invocă, asemenea însinguratului Ioan Budai-Deleanu, acea „musă care oarecând au cântat lui… Citește mai mult
Un schimb epistolar, petrecut în 1739, între Voltaire și prințul Antioh Cantemir, reflectă preocupările erudite ale lumii culte în secolul al XVIII-lea. S-a vorbit mult, în mediul specialiștilor, și, mai mult, în cel al nespecialiștilor, despre celebra corespondență dintre Antioh Dimitrievici Cantemir, fiul Principelui Dimitrie Cantemir, și marele Voltaire, reconstituită, cel mai adesea, din citări,… Citește mai mult
Între 1754 și 1760 iezuitul român Ladislau Dobra din Zlatna a predat etică, drept natural, logică, metafizică, fizică generală și specifică, iar între 1767 și 1773 teologie la Universitatea Iezuită din Cluj. Cunoscând faptul că un număr însemnat de tineri români au studiat în instituțiile iezuite, putem presupune că printre aceștia se găsesc… Citește mai mult
În septembrie 1874 Mihai Eminescu părăsește Berlinul fără să-și susținut teza de doctorat, așa cum își dorise Titu Maiorescu. Se întoarce în țară prin Königsberg, Cracoviași Lemberg, pentru ca în aceeași toamnă să se stabilească la Iași, unde același T. Maiorescu îl numește director al Bibliotecii Centrale. Este în curând înlocuit de D. Petrino, care… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.