Dacă despre Un veac de singurătate (1967) s-a spus că este cea mai bună carte scrisă în limba spaniolă de la Don Quijote încoace, mă întreb ce se mai poate spune despre o altă carte a aceluiași Gabriel García Márquez, intitulată, elocvent, A trăi pentru a-ți povesti viața (2002). Pentru că acest prim volum al… Citește mai mult
Un prim răspuns la această întrebare ni l-a oferit însuși Marin Preda, care, răspunzând la întrebarea unui critic „pe linie”, care dorea să-l arondeze cu orice preț literaturii „angajate”, a spus că Niculae Moromete este ceea ce ar fi devenit Marin Preda… dacă nu ar fi devenit scriitor. Las la o parte subtilitatea de țăran… Citește mai mult
Unul dintre cele mai răspândite clișee literare din mediul școlar (și, pe cale de consecință, și din mentalul colectiv național) este cel conform căruia Ilie Moromete, personajul principal al romanului Moromeții de Marin Preda, ar fi un „țăran intelectual”. Atât de adânc înrădăcinat este acest clișeu, încât, nu cu mulți ani în urmă, când la… Citește mai mult
În articolul precedent, am arătat, mai degrabă prin eliminare decât prin raționament direct, câteva motive serioase pentru care Marin Preda nu a mai plasat acțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni la București, așa cum o făcuse în toate romanele sale „citadine” precedente. Încă nu am examinat, însă, rațiunile care l-au determinat să mute… Citește mai mult
Puțini comentatori au întârziat mai mult de-o frază în jurul împrejurării că Marin Preda a plasat acțiunea din romanul Cel mai iubit dintre pământeni (1980) în Cluj. Și totuși, alături de îndeletnicirea personajului principal – cea de profesor de filosofie –, este cea de-a doua îndepărtare majoră de tiparul romanelor prediste. Nu este, firește, singurul… Citește mai mult
Nu au dreptate cei care văd în „saga” moromețeană un conflict psihologic între tată și fiu. Deși contemporan cu existențialiștii francezi – pe Camus l-a și tradus în românește, în colaborare cu cea de-a doua sa soție, Eta Wexler – și congener prin problematică (omul și rolul său în istorie), Preda nu aderă la ideile… Citește mai mult
Valeriu Papahagi nu face parte din repertoriul de figuri care animă paginile cunoscutului volum al lui Nicolae Iorga, Oameni cari au fost (ediția definitivă, în patru volume, apărută între 1934 și 1939). Dar ar fi putut face parte. Nu numai pentru că a fost doctorandul lui Nicolae Iorga, susținându-și teza în 1933 și publicând-o în… Citește mai mult
Răzvan Voncu este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați cronicari literari contemporani. Profesor la Universitatea din București și redactor-șef al prestigioasei reviste România literară, el ne apare azi drept principalul continuator al celor doi maeștri care au marcat în mod decisiv critica literară românească din ultima jumătate de veac, Nicolae Manolescu și Eugen Simion.… Citește mai mult
Locul Hortensiei Papadat-Bengescu, în proza noastră de după cel de-Al Doilea Război Mondial, nu a fost ocupat nici de Iulia Soare – autoare a excelentului roman Familia Calaff (1957), dispărută însă prea devreme – nici de prolifica Ileana Vulpescu – prozatoare cu un anume succes de public, obținut însă, vorba lui Romul Munteanu, pe bază… Citește mai mult
Secvențe literare contemporane Există un evident dezechilibru între imaginea Etei Boeriu pe retina colegilor din Cercul Literar de la Sibiu și cea sub care circulă în receptarea curentă a literaturii. Prima este strălucitoare și impozantă, alimentată fiind de admirația față de calitățile poetei și traducătoarei. Ion D. Sîrbu, în scrisorile către Virgil Nemoianu și Ion… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.