Poate că poezia, spun unii, e doar o formăceva mai stilizată a îngâmfării.Te dai, nu-i așa, mare, ești ceva mai înalt,dar numai cu o metaforă,decât restul lumii.Un schimb tăcut de locuri,un joc cam vinovatde-a v-ați ascuns, prin ceață,în umbră, în amurg, în întuneric.Pretinzând, de pildă,că nu e nicio distanțăîntre rana de jos și steaua de… Citește mai mult
POEME CU SUSPANS(Din volumul Thriller de George Arion, în curs de aparițiela Crime Scene Press)ArculLerry Miller era singurul în întreg ținutulCare vâna cu arcul.Avea o precizie de invidiatNimerea la țintă de la peste cincizeci de metri.Așa că în în ziua în careCharlie HolmanA fost descoperit pe o miriște arsă de soareCu o săgeată în pieptPoliția… Citește mai mult
Şi a rămas aburul amintirii din toate-Vin valuri de şoapte din văi…Şi a rămas ecoul poveştii din toate,-Vin valuri de şoapte din munţi…Şi a mai rămas din toateUn lan uscat de iubire, de moarte-Şi şoaptele sunt nişte biete tunete,În aşteptarea cuminte a fulgerului,Care vine mai liniştitDecât îi este firea,Şi lumina lui descoperă pe rând,Aproape prea… Citește mai mult
Transatlantic ne întrecem cu soarele fusul lui se învârte cu o oră înaintea zborului acestei păsări cu aripi de fier cu codiță albastră oceanul revărsă sferic soarbe înghițitură cu înghițitură lumina starului veșnic aprins între cer și ape mă poartă cea mai lungă zi în timp ce pământul ca o pască sfințită răspunde în culoarea… Citește mai mult
Abditus În fața oglinzii, subțiat și cărunt. Și trei ochi. Ultimul, semănând în fapt cu un cuib de noapte împuindu-se. Prin el se vede foșnetul, susurul clipei ce pleacă și se îneacă. În el te ascunzi când nimicul se face alb, alb. Chipul și viața. Zi de zi, început și capăt deopotrivă. Dimineața și-a uitat… Citește mai mult
PSALM NOUCine suntem când cuvintele sunt niște viermicare nici dacă am fi cadavre nu ne-ar mistui.Cine suntem când cuvintele sună ca niște petale sparte,fărâmițate precum biscuiții pentru nou-născuți orinonagenari.Cine suntem când vorbirea e leneșă într-o vilă renascentistăîn care adormi ca într-un acvariu golit de apă.Cine suntem când un chip frumos de femeieocupă cu părul ei… Citește mai mult
Nesomnul Crescătorului de StatuiDoar el o putea vedea.Doar el o putea auzi.Cea mai statornică iubire din închipuire.Era creația lui și o păstra farouchement numai pentru sineO veșnicie o plămădise în gînduri, în vise,în himerele ce-i asaltausingurătatea…O renăștea în fiecare noapte, o visa în fiecare zi,iar ea devenea tot mai enigmatică pe măsură ce-o înstrăinade propria… Citește mai mult
Cei patru pereți ai camerei mele …………………………………… Știu că totul poate părea sărac, și că ar trebui alte ornamente, pentru prietenii mei, mai alese și mai bogate, și mai de preț. Dar ce rost au toate aceste cuvinte? Pereții sunt mai presus de ele și nu pentru darurile mele mă iubesc. Pereții nu sunt ca… Citește mai mult
Paraprosdokian o contesă cu Alzheimer răscolește în containăr campionul la dezbateri e bătut de derbedei Institutul de statistici numără din doi în trei și numai jumate-s mistici la schitul Sfînta Treime mistici-s numai o pătrime restul sînt statisticieni cam cîți matematicieni pot fi numărați prin ceață ceață dulce, ce dulceață luat de Diicot din… Citește mai mult
(fără titlu)am să prind eu în ramă edificiile voastrestâlpii venerați fiindcă au rămas în picioareturnurile cu steaguri și zeci de scări varicoasesărbătoarea citadină de parcă încă ne mai pasăde obiectele decorative naturalemama lor de artiști vizuali asudați în porturicare depindeau de negustori să își hrăneascănevestele & copiiiîn ziua de astăzi orice problemă se rezolvăcu puțin… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.