Transatlantic ne întrecem cu soarele fusul lui se învârte cu o oră înaintea zborului acestei păsări cu aripi de fier cu codiță albastră oceanul revărsă sferic soarbe înghițitură cu înghițitură lumina starului veșnic aprins între cer și ape mă poartă cea mai lungă zi în timp ce pământul ca o pască sfințită răspunde în culoarea… Citește mai mult
Abditus În fața oglinzii, subțiat și cărunt. Și trei ochi. Ultimul, semănând în fapt cu un cuib de noapte împuindu-se. Prin el se vede foșnetul, susurul clipei ce pleacă și se îneacă. În el te ascunzi când nimicul se face alb, alb. Chipul și viața. Zi de zi, început și capăt deopotrivă. Dimineața și-a uitat… Citește mai mult
PSALM NOUCine suntem când cuvintele sunt niște viermicare nici dacă am fi cadavre nu ne-ar mistui.Cine suntem când cuvintele sună ca niște petale sparte,fărâmițate precum biscuiții pentru nou-născuți orinonagenari.Cine suntem când vorbirea e leneșă într-o vilă renascentistăîn care adormi ca într-un acvariu golit de apă.Cine suntem când un chip frumos de femeieocupă cu părul ei… Citește mai mult
Nesomnul Crescătorului de StatuiDoar el o putea vedea.Doar el o putea auzi.Cea mai statornică iubire din închipuire.Era creația lui și o păstra farouchement numai pentru sineO veșnicie o plămădise în gînduri, în vise,în himerele ce-i asaltausingurătatea…O renăștea în fiecare noapte, o visa în fiecare zi,iar ea devenea tot mai enigmatică pe măsură ce-o înstrăinade propria… Citește mai mult
Cei patru pereți ai camerei mele …………………………………… Știu că totul poate părea sărac, și că ar trebui alte ornamente, pentru prietenii mei, mai alese și mai bogate, și mai de preț. Dar ce rost au toate aceste cuvinte? Pereții sunt mai presus de ele și nu pentru darurile mele mă iubesc. Pereții nu sunt ca… Citește mai mult
Paraprosdokian o contesă cu Alzheimer răscolește în containăr campionul la dezbateri e bătut de derbedei Institutul de statistici numără din doi în trei și numai jumate-s mistici la schitul Sfînta Treime mistici-s numai o pătrime restul sînt statisticieni cam cîți matematicieni pot fi numărați prin ceață ceață dulce, ce dulceață luat de Diicot din… Citește mai mult
(fără titlu)am să prind eu în ramă edificiile voastrestâlpii venerați fiindcă au rămas în picioareturnurile cu steaguri și zeci de scări varicoasesărbătoarea citadină de parcă încă ne mai pasăde obiectele decorative naturalemama lor de artiști vizuali asudați în porturicare depindeau de negustori să își hrăneascănevestele & copiiiîn ziua de astăzi orice problemă se rezolvăcu puțin… Citește mai mult
LA TORRE CHE PENDEE NON CADE ICiò che sotto il sole si alzasotto la luna sempre crolla,le legende dei miei avi dicono così.Ed ecco qui uno scatto della pietrache mi contraddice,mi turba anche, come una chimera,come una speranza che può essere l’ultima,nata sull’orlo dell’abisso.A questa ti aggrappifin quando le tue ditadiventano bianche per tanto sforzo.IICome… Citește mai mult
Szabó Lőrinc este unul dintre cei mai mari poeţi maghiari din prima jumătate a secolului trecut. S-a născut la 31 martie 1900 la Miskolc. A decedat la 3 octombrie 1957 la Budapesta. Primele poezii i-au apărut în celebra revistă Nyugat în 1920. A debutat în 1922 cu volumul Föld, erdő, Isten (Pământ, pădure, Dumnezeu), după… Citește mai mult
Ascuțita nostalgie a verii Astăzi e despre ascuțita nostalgie a verii – dor tăind în piept în viscere și în zori – și parcă am uitat semnul cerșind ca un orb lumina și dragostea Aș vrea să pot păstra doar arta mea și arderile necontenite – astăzi insula mea fiind un vulcan ce mocnește… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.