Așa cum precedentul volum, intitulat Despre irealul din lucruri (volum substanțial și valoros, precum și cel mai recent), poetul Ștefan Melancu își conservă, în esență, acea simțire eterică, un fel de calină melancolie structurală, dar intens dramatică, uneori patetică, în particularitatea unei manifestări lirice colorată rafinat și viguros. În finalul volumului Întoarcerea în real, ciclul… Citește mai mult
Puțini comentatori au întârziat mai mult de-o frază în jurul împrejurării că Marin Preda a plasat acțiunea din romanul Cel mai iubit dintre pământeni (1980) în Cluj. Și totuși, alături de îndeletnicirea personajului principal – cea de profesor de filosofie –, este cea de-a doua îndepărtare majoră de tiparul romanelor prediste. Nu este, firește, singurul… Citește mai mult
În circumstanțele în care literatura mondială, cea mai popularizată denumire, în prezent, a disciplinei cunoscute îndeobște sub numele de literatură comparată, cunoaște o importantă redefinire prin cercetările lui David Damrosch, relativ de curând tradus și în limba română, dar intrat de mai multă vreme în programe universitare – apariția cursurilor de comparată ale lui Tudor… Citește mai mult
Gurile Dunării constituie un „spațiu fierbinte” în lumea contemporană, dar atenția savanților români a fost probată de la sfârșitul veacului al XIX-lea. Printre cei care au inaugurat acest interes se numără polihistorul N. Iorga cu o lucrare intitulată Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe (Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1899). Ce ne… Citește mai mult
În primăvara anului 1565 a avut loc seria de procese intentate femeilor acuzate de vrăjitorie. În numerele precedente ale revistei am publicat două dintre aceste cauze, ale căror documentații s-au păstrat integral, cuprinzând depozițiile martorilor și sentințele. Publicăm acum, în traducere, printr-o selecție de fragmente, procesul altei femei, numită Rusa – moașă și vindecătoare, asemenea… Citește mai mult
Lucrurile arată cam așa: un domnitor efemer, dar foarte erudit și talentat, trăind mai mult înafara propriei țări decât acasă, a scris primul roman românesc, unul politic, baroc, o fabulă animalieră, o parabolă. Fiul unui mic nobil hunedorean, cam scăpătat, a urmat școli înalte, studiind dreptul și teologia și ajungând consilier imperial de provincie, dar… Citește mai mult
Inițiativa Cristinei Viehmann a profesorului Bogdan Onac – și moralmente susținuți de distinsa doamnă Alina Viehmann – de a edita un volum omagial la centenarul nașterii lui Iosif Viehmann reprezintă un act de necesară, pioasă recunoștință. Cu atât mai mult cu cât materializarea albumului se întâmplă în Mexic – țara de adopțiune a Cristinei, prin… Citește mai mult
Văzut din avion, înainte de aterizare, Sarajevo pare așezat într-o imensă scobitură incizată în munții împăduriți. Doar câteva văi unesc cu exteriorul capitala Bosniei – sau, în împrejurări istorice extraordinare, cum e cea a asediului de 1425 de zile sub care s-a aflat orașul, din aprilie 1992 până în februarie 1996, îl separă de restul… Citește mai mult
Survolul asupra raftului dedicat temelor stringente ale societății contemporane ne aduce în prim-plan cartea lui Mustafa Suleyman și Michael Bhaskar, tradusă în română de Diana Botescu la editura Bookzone, sub titlul Următorul val: inteligența artificială și cea mai mare dilemă a secolului 21. Scrisă la patru mâini într-un stil incisiv și pătrunzător, cartea reflectă experiența… Citește mai mult
Valer Simion Cosma a publicat anul trecut cartea Molitve, cetanii și afurisenii. Preotul în lumea țărănească a românilor ardeleni (sec. XVIII-XIX). Volumul este, la bază, teza de doctorat a autorului și analizează, așa cum sugerează și titlul, relațiile dintre cler și țăranii români ardeleni ai secolelor pre-moderne și moderne. Numai că analiza lui Valer Simion… Citește mai mult
„Decupări din real, efectuate cu ingeniozitate”, aș numea – acum mai bine de două decenii – Gheorghe Grigurcu poemele de tinerețe ale lui Gellu Dorian. Titlul celui mai nou volum, Zilele unui timp infernal, Editura Tracus Arte, București, 2024, trimite tot către un referent dintre cele desprinse din viață, numai că de această dată calificat… Citește mai mult
De numele lui Ion Pena (1911–1944) recunosc că am aflat nu foarte demult, când am primit câteva mesaje din partea domnului Marin Scarlat, nepotul scriitorului, care se străduiește, în mod lăudabil, să-l scoată din uitare. Se născuse într-un sat din Teleorman, într-o familie de țărani, fiind al cincilea din cei șapte copii, dar a reușit… Citește mai mult
Robert Wiene a produs în 1920 o capodoperă. Cabinetul doctorului Caligari este un film care a marcat arta cinematografică. Aspectul său vizual – în care expresionismul a subordonat orice pretinsă aparență de copiere a realității unei viziuni proprii, dictată de o lume ficțională al cărei autentic suprascrie percepția curentă – continuă să dicteze gradul în… Citește mai mult
Nu au dreptate cei care văd în „saga” moromețeană un conflict psihologic între tată și fiu. Deși contemporan cu existențialiștii francezi – pe Camus l-a și tradus în românește, în colaborare cu cea de-a doua sa soție, Eta Wexler – și congener prin problematică (omul și rolul său în istorie), Preda nu aderă la ideile… Citește mai mult
În mod normal, noi apariții din opera unui clasic precum Camil Petrescu ar suscita interesul general – mai ales dacă ar fi vorba despre teatru sau film, domenii privilegiate pentru autorul nostru. El debutează, în 1913, la cotidianul de teatru Rampa, scrie prima versiune a Jocului ielelor în jurul lui 1916 și, după război, se… Citește mai mult
Între procesele de vrăjitorie desfășurate la Cluj în primăvara anului 1565, cel al Clarei Botzi s-a impus în posteritate drept cel mai cunoscut. Actele procesului, păstrate în registrele de judecată ale orașului, constituie o mărturie asupra modului în care imaginarul colectiv al epocii se structura în jurul fricii de magie și al mecanismelor de identificare… Citește mai mult
Lucrurile nu mai arată cum le știam de prin manuale și din lecturi mai timpurii… Filosofii ne oferă uneori înțelesuri nebănuite pe seama noțiunilor care ne păreau familiare. Analiza lor, chiar dacă rămâne oarecum îndepărtată de carnația conceptelor utilizate în câmpul artelor și științelor practicate nemijlocit, rămâne de cea mai mare utilitate. După doi dintre… Citește mai mult
Pia Alimăneștianu (1872-1962) a fost fiica lui Ion C. Brătianu și soră cu Ion I. C. Brătianu, primministru al României în timpul Primului Război Mondial. Formarea sa a stat sub semnul academicienilor Spiru Haret și Ion Bianu, care i-au fost profesori. În vremea ocupației germane, a lucrat ca infirmieră la Spitalul nr. 108 din București… Citește mai mult
(Berlin, 11.04.1929) Să-mi schimb viața. Așa zici Tu? Chiar dacă am ajuns la vîrsta mea; a fost mereu asta, Marta, viața mea: și la douăzeci de ani era asta; ba chiar acum, în sensul în care zici Tu, este mult mai activă. Eu n-am știut niciodată să fac altceva decît să gîndesc lucruri frumoase și… Citește mai mult
Frapant pentru cititorul Nuvelelor pentru un an este să asiste la strategia de edificare a ficțiunii. Acțiunea debutează și evoluează de multe ori în parametri banali, chiar plicticoși, pînă la un moment dat cînd, eventual după o lovitură de teatru, totul se limpezește și întîmplările nepricepute pînă atunci capătă o profunzime șocantă, iar mesajul își… Citește mai mult
Am citit Toba de piatră de Ioan T. Morar, volum apărut la Editura Baroque Books & Arts, București, 2024, răsfoind concomitent și câteva referințe critice care l-au însoțit pe autor, încă de la debut. Un detaliu tehnic ce mi-a atras atenția la lectura poeziei, devenit marcă stilistică prin susținuta sa recurență, îl reprezintă parantezele rotunde.… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.