Critic și istoric literar de cursă lungă, Al. Ruja a impresionat lumea literară românească prin consecvența și coerența proiectelor sale. Pe una dintre liniile sale de activitate, a editat și comentat, revenind de mai multe ori asupra operei acestui autor, poezia lui Aron Cotruș. Pe alta, la fel de tenace urmărită, a vrut să dea… Citește mai mult
Ion Pop este unul dintre cei mai importanți critici literari contemporani. Cărțile sale (Poezia unei generații, 1973, Transcrieri, 1976, Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei, 1980, Lucian Blaga – Universul liric, 1981, Lecturi fragmentare, 1983, Jocul poeziei, 1985, Avangarda în literatura română, 1990, A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei, 1992, Recapitulări,… Citește mai mult
Despre poetul Adrian Alui Gheorghe nu sunt multe lucruri noi care ar putea fi adăugate la cele scrise și spuse deja. Pentru că în această ipostază a fost o prezență bine marcată în literatura noastră recentă, un nume neocolit de critică și cititori, o voce distinctă, puternică și colorată. Dar, personal, mult mai interesant îmi… Citește mai mult
Debutând, încă student, la sul bănățean (1961), îmboldit de profesorul Bociort, producând recenzii, Cornel Ungureanu devenea un „soldat al scrisului”. Intrat, în 1970, în redacția Orizont-ului (pentru a gestiona sectorul de critică), el își va vedea tipărită prima carte abia peste cinci ani, un volum încropit „în glumă” (recunoștea), reținând „câteva din emblemele foiletonului literar”… Citește mai mult
Înainte de a fi o generație istorică, așa cum au mai fost și alte generații dinainte, de la pașoptism la generația războiului, optzecismul a fost înainte de toate o stare de spirit ale cărei rădăcini se regăsesc în 1968, când Rusia sovietică a atacat Cehoslovacia. Optzeciștii erau pe atunci adolescenți, și acea lecție pe viu… Citește mai mult
Puțini comentatori au întârziat mai mult de-o frază în jurul împrejurării că Marin Preda a plasat acțiunea din romanul Cel mai iubit dintre pământeni (1980) în Cluj. Și totuși, alături de îndeletnicirea personajului principal – cea de profesor de filosofie –, este cea de-a doua îndepărtare majoră de tiparul romanelor prediste. Nu este, firește, singurul… Citește mai mult
În circumstanțele în care literatura mondială, cea mai popularizată denumire, în prezent, a disciplinei cunoscute îndeobște sub numele de literatură comparată, cunoaște o importantă redefinire prin cercetările lui David Damrosch, relativ de curând tradus și în limba română, dar intrat de mai multă vreme în programe universitare – apariția cursurilor de comparată ale lui Tudor… Citește mai mult
Gurile Dunării constituie un „spațiu fierbinte” în lumea contemporană, dar atenția savanților români a fost probată de la sfârșitul veacului al XIX-lea. Printre cei care au inaugurat acest interes se numără polihistorul N. Iorga cu o lucrare intitulată Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe (Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1899). Ce ne… Citește mai mult
În primăvara anului 1565 a avut loc seria de procese intentate femeilor acuzate de vrăjitorie. În numerele precedente ale revistei am publicat două dintre aceste cauze, ale căror documentații s-au păstrat integral, cuprinzând depozițiile martorilor și sentințele. Publicăm acum, în traducere, printr-o selecție de fragmente, procesul altei femei, numită Rusa – moașă și vindecătoare, asemenea… Citește mai mult
Lucrurile arată cam așa: un domnitor efemer, dar foarte erudit și talentat, trăind mai mult înafara propriei țări decât acasă, a scris primul roman românesc, unul politic, baroc, o fabulă animalieră, o parabolă. Fiul unui mic nobil hunedorean, cam scăpătat, a urmat școli înalte, studiind dreptul și teologia și ajungând consilier imperial de provincie, dar… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.