⁕⁕⁕ Cât sunt de îndrăgite casele tale de amanet! Acolo ne lăsăm amintirile incomode Rufele murdare datoriile Nefericit omul care nu poate să vină la timp Când lupii își arătau colții Când mi se punea sare pe rană Când ticăloșii voiau să mă recruteze Ele mi-au fost reazem Ziua și noaptea… Citește mai mult
Un învățământ democratic e posibil? În fața eșecului reducerii educației la programe de training, mulți au preferat întoarcerea spre vechea și buna autoritate, fără a vedea că ordinea managerială contemporană a reușit conservarea dominației denunțând referentul simbolic de odinioară: Biserica, Națiunea sau Proletariatul. În numele revenirii la simțului comun, ei ratează autonomia cerută de… Citește mai mult
Spirit ludic prin excelență, Vasile Gogea scrie poezie cu dezinvoltură speculativă într-o gramatică/lingvistică pentru care el însuși stabilește reguli de funcționare și de expresie a cuvântului rostit, dezvoltând idei și meditații asupra existenței sale poetice, a poetului retras în sine ca într-o cochilie de melc: „Mă închid în sinea mea/ și aștept să vină… Citește mai mult
În anii 1930, Miklós Bánffy se putea considera un scriitor de succes. Avea în palmares publicarea marelui său roman, Trilogia Transilvană, piesele sale erau jucate în teatre, era redactorul-șef al principalei reviste literare de limbă maghiară din România, Erdélyi Helikon (Helikonul ardelenesc). În vara anului 1944, chiar în ultimul număr al revistei Erdélyi Helikon… Citește mai mult
Dacă am numărat bine, noua carte de versuri a lui Vasile Igna (Roata, Editura Limes, 2024) este a treisprezecea dintr-o suită deschisă de Arme albe (1969), urmată de Fum și ninsoare (1972), dar rezumată simbolic mai ales detitlul celei de a treia, Provincia cărturarului (1975). Fiindcă, în fond, toate poeziile scrise până acumstau la hotarul… Citește mai mult
Avem o cinematografie care se zbătea să existe, cu mijloace modeste, acum un secol, care s-a organizat prima dată instituțional în anii timpurii ai socialismului, care s-a reinventat stilistic și instituțional după 2000 – și nicio istorie a filmului românesc care să bifeze corespunzător toate aceste etape. Există, desigur, schițe. Una dintre cele mai întâlnite… Citește mai mult
În 1971, spre finele anului, când am fost primit la revista Steaua, am admirat, dincolo de conținut, scrisul caligrafic (pe jumătăți de coală A4) al lui Nicolae Manolescu, care deținea aici, din 1970, o rubrică foarte apreciată, Teme. Culegerea de eseuri a ajuns acum la ediția a patra, recent apărută la editura Cartea Românească. Am… Citește mai mult
Nicolae Manolescu, o lumină care se aprinde, se stinge, se aprinde. L-am întâlnit, tânăr, ca nume, prin 1962, în calitate de critic literar în afirmare, într-o generație care s-a născut între 1930 și 1940, în cronicile lui despre cărți de poezie, poate prima dată în paginile revistei Contemporanul, unde sectorul critic era onorat de… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.