Trei kilometri până la capătul lumii Câteva cuvinte despre filmul românesc cel mai improbabil de la ediția tocmai trecută a TIFF-ului – Trei kilometri până la capătul lumii de Emanuel Pârvu. S-a scris, din ce am văzut, puțin despre el. Nu-mi dau seama de ce. Să începem cu bârfele. Adică, cu motivul… Citește mai mult
Am recitit de curând Ediție revăzută de Péter Esterházy, continuarea la magnum opus-ul lui Esterházy, Harmonia caelestis. Harmonia caelestis e un omagiu tragi-comic adus tatălui scriitorului, iar Ediție revăzută e o lungă erată, în care Esterházy comentează într-un jurnal zilnic, imediat după ce află că părintele a fost și informator al Securității maghiare, notele informative… Citește mai mult
Cartea cea mai bună pe care am citit-o la începutul acestui an e una cu bârfe ordonate cronologic. Acesta e cel mai sigur lucru care poate fi spus despre ea. Altfel, Dragostea în vremea urii de Florian Illies poate pretinde să fie și altceva. Fiindcă majoritatea personajelor pe care Illies le urmărește pe parcursul a… Citește mai mult
Avem o cinematografie care se zbătea să existe, cu mijloace modeste, acum un secol, care s-a organizat prima dată instituțional în anii timpurii ai socialismului, care s-a reinventat stilistic și instituțional după 2000 – și nicio istorie a filmului românesc care să bifeze corespunzător toate aceste etape. Există, desigur, schițe. Una dintre cele mai întâlnite… Citește mai mult
Pe 10 martie, după timpul american, și pe 11, dimineața, după cel european, au câștigat Oscaruri niște filme foarte, foarte serioase. Unul, Oppenheimer, are peste trei ore și, ca secvență-reper, testul nuclear de dinainte de Hiroshima și Nagasaki. Un altul, The Zone of Interest, e despre Holocaust. Un al treilea, documentar, 20 Days in Mariupol,… Citește mai mult
Radu Toderici: Știu că te preocupă și pe tine ideea de operă deschisă. Mie îmi place foarte mult opera asta a lui Philip Glass, Einstein on the Beach. El are o idee foarte mișto acolo: aș vrea, zice el, ca spectatorul să intre când are chef la spectacol și să iasă tot așa, când are… Citește mai mult
Radu Jude: Într-un fel, în Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii a fost și dorința asta de a spune o poveste legată de cinema, dar dintr-o zonă marginală, adică de a spune povestea unei mici asistente de producție, a unor oameni care fac niște lucruri neimportante, mai bine zis considerate neimportante. E opusul… Citește mai mult
Radu Toderici: Mă gândeam pentru interviul acesta să luăm o lucrare de-a dumneavoastră, o fotografie, și să parcurgem procesul creativ. Putem să alegem fotografia aceasta cu Matei Corvin, probabil o să fie pe coperta revistei, fiindcă e o revistă din Cluj. De ce acest subiect, în primul rând? Apoi, pornind de la alegerea subiectului,… Citește mai mult
R Când oamenii văd un film de-al tău, văd produsul final, dar nu-și dau seama de tot procesul. Poți să treci un pic prin toți pașii, mai ales în legătură cu ultimul tău film, Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii? Depinde unde decizi să pui începutul. Habar nu am cum funcționează pentru ceilalți,… Citește mai mult
O călătorie într-una dintre cele mai frumoase țări ale Europei. Cel mai bun mod de a călători e cel în care te poți opri oricând să zici, uite, arată interesant pe-aici, hai să mergem. Asta scoate din ecuație avionul și, parțial, trenul, fiindcă au o traiectorie fixată, de la A la B. Deci, în principiu,… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.