Poeme de Andrei Codrin Bucur

Poeme de Andrei Codrin Bucur

⁕⁕⁕
 
 
Cât sunt de îndrăgite casele tale de amanet!
Acolo ne lăsăm amintirile incomode
Rufele murdare datoriile
Nefericit omul care nu poate să vină la timp
 
Când lupii își arătau colții
Când mi se punea sare pe rană
Când ticăloșii voiau să mă recruteze
Ele mi-au fost reazem
 
Ziua și noaptea
 
Aduceam marfa primeam bănuțul
Îmi cumpăram iluzii
P-ormă o luam de la capăt
 
Acum iar s-a umplut. Simt că mă-mpresoară
Autobuzul nu mai ajunge odată
Depărtează de la mine și stația următoare.
 
 
 

⁕⁕⁕
 
 
Mulți se întreabă ce-o să facă dacă Iahve
Îi va ispiti ca pe Iov
Asta-i ca și cum ai fi în șomaj
Și visezi la o cină romantică cu Natalie Portman
 
Citesc din Cărtărescu așa cum citesc evreii
Din Torah
 
Realizez că literatura nu-i pentru oricine
Fi’ndcă Hristos nu spune pace tuturor
Ci pace vouă
 
Spre seară schimbând macazul m-apuc de Brumaru
În surdină se aud melodii bisericești
Se potriveau de minune
 
Lălăielile trifon-lugojane: „Doaaa... mne miluiește-ne”
Cuvintele lui Brumaru: „Servitoarea mulgea vaca
Sta impudic cu picioarele dumnezeiește desfăcute
Și eu...” citeam cantorii fredonau și cu toții ne bucuram
Întrerupți de zgomotul zăpezilor pleoștite
Când taxiurile se perindau printre blocuri
 
Deși mi-am făgăduit că n-o să mai mănânc după ora 6
Pe la 11 topesc o sută de grame de ciocolată cu alune
Ș-o pungă de pufuleți cu aromă de pizza
Cine știe care să fi fost problema:
Ceva legat de voință? o nevoie afectivă?
Dar atunci când pricepi oare mai trebuie să crezi?
 
Pe la 1 în timp ce urmăream The young pope începe să
Mă roadă iarăși ...cereale amare într-un bol
Și juma de cutie cu lapte
Lichidul opac desparte patul de fulgi în două părți
Care-apoi-se-amestecă-n-viteză
 
Vezi Natalie așa i-a trecut Domnul Savaot pe israeliteni
Prin vâltoarea apelor
Și p-ormă i-a înecat pe egipteni în mijlocul mării.
 
 
 
⁕⁕⁕
 
 
Mai bună e-o zi lângă cel viteaz
Decât mii în anturajul profeților
 
Cică-n exil stai cu BMW-ul la scară
Aici ai doar scara
 
Burțile spun slava lui Dumnezeu
Iar tremurul mâinilor vestește tăria
 
Cât vezi cu ochii numai coji de semințe
Priviri goale și țigări
Nu mai e mult. Lupta-i pe sfârșite
Cu puțin timp în urmă dădeau lecții
Acum nimeni nu știe nimic
Sunt toți o apă și-un pământ
Dar nici alea nu-s pe gratis
 
Norii sunt plini. Așteaptă semnalul
Ei nu-l aud
Paharele se-nalță gurile salivează
Notei tale de plată se cuvine sfințenie barmane
Încă un rând!
 

 
⁕⁕⁕
 
 
Sire... nu că aș disprețui Împărăția
Nu că n-aș ține cont de sacrificiul tău
E drept că sângele meu se-nspăimântă mai greu
Și de-aceea n-a uitat să curgă
Dar perioadele de post – private de ulei
Nu-s pentru mine
 
Dacă aripioarele și pulpele astea ți-s spre poticnire
Și nu poți veni acum
Nu-i bai
Te aștept imediat după Înviere
Să le frigem împreună
Pe acest grătar în formă de vițel.
 
 
⁕⁕⁕
 
 
Toate-s vechi
Dintotdeauna a fost așa
Nu-i credeți pe poeți
 
Flămânzii tot flămânzi
Bogații cu ai lor
Muritori deopotrivă
 
Zeii cu...
Da’ chiar
Ce se mai aude de ei?


Din volumul...iar neantul a grăit (EIKON, 2024)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.