Văzut din avion, înainte de aterizare, Sarajevo pare așezat într-o imensă scobitură incizată în munții împăduriți. Doar câteva văi unesc cu exteriorul capitala Bosniei – sau, în împrejurări istorice extraordinare, cum e cea a asediului de 1425 de zile sub care s-a aflat orașul, din aprilie 1992 până în februarie 1996, îl separă de restul… Citește mai mult
MARCA RADU JUDE + REVENIREA LUI IGOR COBILEANSKI De vreo zece ani, de când regizorii români ai Noului Val realist au început să-și reinventeze, rând pe rând, stilul, în fiecare an TIFF-ul e util pentru a vedea cum evoluează cinemaul post-realist autohton. Ediția din acest an a arătat – și nici nu e așa surprinzător,… Citește mai mult
Există spre finalul clasicului The Third Man al lui Carol Reed o replică emisă de abrazivul antagonist Harry Lime (interpretat de Orson Welles) care plutește pe suprafața istoriei cinemaului și la 76 de ani de la premiera filmului. Parafrazând, Lime, cu vocea lui Welles, zice așa: „În Italia, 30 de ani sub dominația familiei Borgia,… Citește mai mult
Ce am învățat de la Graham Greene e o carte dintr-un gen care de-abia în ultimii ani începe să existe în literatura autohtonă, după ce a început să capete vizibilitate ici și colo, mai ales în volume în limba engleză. E, în linii mari, o poveste a maturizării, o primă felie dintr-o autobiografie pe care… Citește mai mult
Nu cred că ai cum să nu fii izbit în primul rând de coperta cu fals efect de adâncime, ca un pliu sau o incizie, creată de Arsh Raziuddin. Din fericire, ea e păstrată și în traducerea de la Polirom a celui mai recent segment autobiografic al lui Salman Rushdie, Knife. Meditations after an Attempted… Citește mai mult
Trei kilometri până la capătul lumii Câteva cuvinte despre filmul românesc cel mai improbabil de la ediția tocmai trecută a TIFF-ului – Trei kilometri până la capătul lumii de Emanuel Pârvu. S-a scris, din ce am văzut, puțin despre el. Nu-mi dau seama de ce. Să începem cu bârfele. Adică, cu motivul… Citește mai mult
Am recitit de curând Ediție revăzută de Péter Esterházy, continuarea la magnum opus-ul lui Esterházy, Harmonia caelestis. Harmonia caelestis e un omagiu tragi-comic adus tatălui scriitorului, iar Ediție revăzută e o lungă erată, în care Esterházy comentează într-un jurnal zilnic, imediat după ce află că părintele a fost și informator al Securității maghiare, notele informative… Citește mai mult
Cartea cea mai bună pe care am citit-o la începutul acestui an e una cu bârfe ordonate cronologic. Acesta e cel mai sigur lucru care poate fi spus despre ea. Altfel, Dragostea în vremea urii de Florian Illies poate pretinde să fie și altceva. Fiindcă majoritatea personajelor pe care Illies le urmărește pe parcursul a… Citește mai mult
Avem o cinematografie care se zbătea să existe, cu mijloace modeste, acum un secol, care s-a organizat prima dată instituțional în anii timpurii ai socialismului, care s-a reinventat stilistic și instituțional după 2000 – și nicio istorie a filmului românesc care să bifeze corespunzător toate aceste etape. Există, desigur, schițe. Una dintre cele mai întâlnite… Citește mai mult
Pe 10 martie, după timpul american, și pe 11, dimineața, după cel european, au câștigat Oscaruri niște filme foarte, foarte serioase. Unul, Oppenheimer, are peste trei ore și, ca secvență-reper, testul nuclear de dinainte de Hiroshima și Nagasaki. Un altul, The Zone of Interest, e despre Holocaust. Un al treilea, documentar, 20 Days in Mariupol,… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.