În colecțiile Bibliotecii Széchényi a Ungariei, se păstrează un exemplar al volumului intitulat Prima Jesu Societas Claudiopolitana. De pe pagina de titlu aflăm că acesta a fost oferit de către iluștrii și respectabilii elevi ai clasei de retorică din Cluj (lat. Claudiopoli) noilor doctori ai Academiei Claudiopolitane, domnilor reverenzi, nobili și excelențe, cărora li s-au decernat laurii supremi ai filosofiei (Suprema philosophiae laurea) prin părintele Tobias Dirner, profesor emerit. Volumul a fost tipărit în 1715, la Conventul Franciscan din Șumuleu Ciuc, unde se găsea, pe atunci, singura tipografie catolică din Transilvania.
În volum este publicat un poem epic dedicat istoriei primului Colegiu Iezuit din Cluj, cel care a existat, cu întreruperi, între 1579 și 1603/1606. Se începe cu o prezentare a orașului Cluj, și cu un omagiu adus contelui Sigismund Kornis (1677?-1731), guvernatorul Principatului Transilvaniei. În continuare, urmează laudele, în versuri, dedicate iezuiților Joannes Leleszi, învățătorul principelui Sigismund Báthory, Jacobus Wiecus (Wujek), primul rector magnificus al Universității (!) Claudiopolitane, Ferdinandus Capecius, al doilea rector, Joannes Argentus, vice-provincial și rector, Emmanuel Nerius, coadjutor, martir al Ordinului Iezuit. Fiecare poem este precedat de un argument, citat din diferite istorii oficiale iezuite. La final, apare un poem adresat împăratului Carol al VI-lea. Observăm faptul că părțile poemului publicat în volum au fost scrise astfel încât oferă exemple variate de versificație. Salutul adresat guvernatorului Kornis și prezentarea orașului Cluj au fost scrise în distihuri, în capitolele destinate călugărului Leleszi și rectorului Wiecus (Wujek) s-a apelat la figura retorică a prozopopeii, despre Ferdinandus Capcius s-a scris într-o eclogă, iar despre Argenti într-un propempticon. La final găsim un poem de scazon și o epigramă în care a fost criptat anul 1715.
Autorul poemului nu este menționat în volum. Din fericire, cândva, cineva, a notat pe versoul paginii de titlu Authore: P. Joanne Gyalogi Gyöngyössiensi, oferindu-ne un indiciu valoros. Biografia iezuitului Joannes Gyalogi relevă faptul că el s-a născut în 1686, în localitatea Gyöngyös din Ungaria. S-a alăturat Ordinului Iezuit în 1701. Studiile superioare de filosofie și de teologie le-a efectuat la Trnava/Târnavia (azi în Slovacia) între 1705 și 1713. În anul 1715 s-a aflat la Cluj, unde a fost profesor de retorică, adică dascăl în clasa superioară a gimnaziului. În același an a obținut titlul suprem în filosofie. Între 1718-1720 a predat logica, apoi matematica, altfel spus, discipline din cadrul studiilor superioare. Coroborând aceste date cu memoriile contemporanilor, care asemuiau capacitatea oratorică a lui Gyalogi cu cea a lui Cicero, cu faptul că a fost invitat să țină discursul festiv la depunerea pietrei de temelie a bisericii iezuite din Cluj, cunoscând și alte opere poetice și teologice rămase în urma lui, considerăm credibilă mențiunea de pe verso-ul paginii de titlu.
Volumul Prima Jesu Societas Claudiopolitana face parte din categoria publicațiilor amintite drept libelli promotionis, sau, în traducere, cărți de promovare. Acestea erau tipărite pentru evenimente importante din viața instituțiilor de învățământ iezuite: disputele publice, urmate de ceremoniile de acordare a titlurilor academice de baccalaureus, licentiatus, magister sau doctor. Încă din secolul al XVI-lea, în colegiile iezuite s-a statornicit tradiția ca, în onoarea celor care urmau să fie promovați la un titlu academic, să fie oferite volume speciale. În aceste volume puteau să fie multiplicate opere consacrate, utilizate în procesul didactic, opere inedite, sau tezele disputei publice la care participau cei care urmau să primească titlul academic. Regulamentul din 1703, referitor la modul de organizare a ceremoniilor examenelor și/sau disputelor publice în cadrul Provinciei Iezuite Austriece, din care făcea parte și Transilvania, preciza că, pentru acest gen de evenimente, se puteau publica lucrări în 24 de exemplare la Universitățile din Viena și Graz, și în câte 12 exemplare la Universitățile din Târnavia și Cașovia. Iată cum se explică de ce sunt aceste volume atât de rare: apăreau în tiraje foarte mici.
Pe ultimele pagini ale cărților de promovare era publicată lista persoanelor care au susținut, din punct de vedere financiar, apariția lor. În cazul de față, găsim numele a 11 persoane. Primul menționat pe listă a fost contele Ladislaus Gyulaffy (1699-1754), în 1715 adolescent, dar care peste ani va ocupa funcția de cancelar aulic al Transilvaniei. Al doilea a fost Antonius Lázár de Lăzarea (1698-1719), originar dintr-o veche familie de magnați secui, care s-a alăturat Ordinului Iezuit, dar a murit câțiva ani mai târziu. Ne mai atrage atenția numele lui Iosephus Boér de Kövesd (1695-1763). Pe listă apare ca nobil maghiar din Transilvania, dar de fapt făcea parte din neamul Boer de Coveșd/Cuieșd, români originari din Țara Făgărașului. În cursul secolului al XVIII-lea, mai mulți membri ai acestei familii s-au remarcat în administrația comitatelor Alba de Sus, Alba de Jos, Hunedoara și Turda. Peste ani, Iosephus Boér (Huszár) va ajunge comite suprem al comitatului Turda.
Academia Iezuită din Cluj și-a reluat activitatea în 1698. Între 1703-1711, în timpul războiului civil pricinuit de răscoala antihabsburgică a principelui Francisc Rákóczi, activitatea instituției iezuite din Cluj a stagnat. După terminarea războiului, în 14 aprilie 1712, Rezidența Iezuită din Cluj a fost ridicată la rang de Colegiu, iar în fruntea acestuia a fost numit primul rector magnificus, în persoana iezuitului Andreas Horváth (1660-1727). În 16 august 1713 a avut loc la Cluj pentru întâia oară ceremonia de acordare a titlului de prima philosophiae laurea sau baccalaureus, iar în 17 septembrie 1714 întâia ceremonie de acordare a titlului de suprema philosophiae laurea, altfel spus, cel de magister sau doctor philosophiae. Menționăm aici faptul că la finalul anului II al studiilor de filosofie se acorda titlul de baccalaureus, la finalul anului III cel de licentiatus, și, după recapitularea materiilor, se obținea titlul suprem în filosofie, cel de magister, care în cazul studiilor de filosofie era echivalent cu titlul de doctor. Iată de ce, în epocă găsim menționate alternativ titlurile de magister și doctor philosophiae. Altfel, doctoratele erau acordate în teologie, drept și medicină.
În 1715, Istoria Colegiului Iezuit din Cluj consemna faptul că opt studenți au fost promovați în rândurile bacalaureaților, și șase au fost ridicați la rangul de magiștri. În cadrul ceremoniei, elevii din clasa de retorică au oferit bacalaureaților și magiștrilor în filosofie „câte un panegiric care relata într-un stil sublim începuturile Societății lui Isus la Cluj”. Era Prima Jesu Societas Claudiopolitana care, iată, are o însemnătate deosebită pentru istoria învățământului superior din Cluj și din România. Până la identificarea unei dovezi palpabile a ceremoniei organizate în septembrie 1714, volumul prezentat este cea mai veche mărturie a acordării titlului suprem de magister/doctor în filosofie de pe teritoriul actual al României.