Pe tânăra domnișoară Rodica Lascu, asistentă la catedra de limba franceză a Facultății de Filologie din Cluj, am întâlnit-o prima oară prin 1976. Eram în ultimul an de liceu și m-a ajutat să descâlcesc destul de complicata gramatică a limbii lui Voltaire. Mă pregăteam din greu să dau admitere la secția română-franceză a Facultății de Filologie din Cluj într-o perioadă în care – de neimaginat pentru studenții de azi – locurile la facultățile umaniste erau foarte puține, iar testele destul de dure.
Am revăzut-o câțiva ani mai târziu, când mi-a devenit profesoară. Prin anul III sau IV, a ținut un interesant curs de literatură fantastică. La vremea respectivă, la Filologia din Cluj, genul constituia apanajul a doi dascăli de excepție: Rodica Lascu și Sergiu Pavel Dan. Cum îmi pregăteam lucrarea de licență din opera lui Mircea Eliade, cursurile la care participam s-au transformat într-o veritabilă încântare. Mai ales că am parcurs deja cea mai mare parte din bibliografia teoretică recomandată.
Datorită doamnei profesoare, am făcut cunoștință cu marile opere ale literaturii fantastice franceze din secolul al XIX-lea, scrieri semnate de Honoré de Balzac, Prosper Mérimée, Barbey d’Aurevilly, Villiers de l’Isle-Adam, Théophile Gautier, Guy de Maupassant și alții. Am parcurs cu interes studiile marilor teoreticieni francezi ai genului: Roger Caillois, Tzvetan Todorov, Marcel Schneider, Louis Vax, Pierre-Georges Castex. La aceștia s-a adăugat un belgian, Jean-Baptiste Baronian. Cartea acestuia, Un nouveau fantastique, a apărut în 1977. Atunci am aflat despre preferințele distinsei mele profesoare pentru literatura belgiană. Ulterior, am citit cu real folos și o altă lucrare a reputatului critic literar, Panorama de la littérature fantastique de langue française (2007).
Anii au trecut și am auzit doar din când în când despre activitatea fostei mele profesoare, devenită între timp Rodica Lascu-Pop. Ne mai vedeam fugitiv la sediul Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor, la întâlnirile organizate de Irina Petraș. Am căutat-o mult mai târziu, când am publicat două lucrări care știam că îi vor trezi interesul: Între real și imaginar. Incursiuni în proza fantastică franceză din secolul al XIX-lea (2020) și Rătăcind printre himere. O panoramă a literaturii fantastice (2020). Aceasta din urmă conține și un capitol dedicat literaturii belgiene. Este vorba despre trei prozatori remarcabili: Jean Ray, Jean Muno și Thomas Owen.
Cum Rodica Lascu-Pop era o specialistă în domeniu, era firesc să o consult și să-i cer o serie de texte. Mi-a răspuns cu generozitate trimițându-mi propriile sale lucrări. Nu o deranjam prea des.
În dialogurile noastre din ultimii ani a apărut și problema bolii. Știam că se găsește sub tratament, dar nu știam cât este de grav. Eu m-am reîntors la literatura fantastică într-un moment existențial extrem de dificil. Operat și supus chimioterapiei, trăiam, asemenea lui M. Blecher, având câteva ore de luciditate pe zi. Cum nu eram în stare să parcurg tratate teoretice dificile, m-am întors la texte și am simțit din plin efectul terapeutic al lecturii. Atunci am ținut un jurnal de sanatoriu intitulat Exerciții de supraviețuire și am redactat cartea despre proza fantastică franceză.
Am sunat-o pe doamna profesoară cu puțin timp înainte de dispariția ei pentru a vedea cum aș putea lua legătura cu un alt maestru belgian al literaturii fantastice. Este vorba despre criticul literar Jacques Finné, autorul unor lucrări extraordinare precum Erotisme et sorcellerie, Des mystifications littéraires, Panorama de la Littérature fantastique américaine, Le Royaume des fantômes, L’Univers des goules. Studiilor teoretice remarcabile li se adaugă numeroase antologii de proză fantastică. Nu întâmplător, în recenta mea carte, Fantasticologie și imaginar (2026), i-am dedicat cinci capitole.
Din păcate, doamna profesoară nu m-a putut ajuta prea mult. Știa doar că reputatul fantasticolog trăiește în Elveția. M-a întrebat de sănătate și a amintit de problemele cu care se confruntă ea însăși, dar foarte delicat, fără să intre în detalii. Atunci nu credeam că lucrurile sunt atât de grave. La scurt timp, am aflat de dispariția ei.
Când Universitatea din Suceava a demarat amplul proiect intitulat O istorie a traducerilor în limba română, Rodica Lascu-Pop a fost cea care mi-a propus să realizez o
sinteză a traducerilor din literatura fantastică apărute în limba română de-a lungul secolului XX. Lucrarea a apărut și mi s-a cerut să fac și o prezentare a traducerilor tipărite după anul 2000.
Rodica Lascu-Pop ne-a lăsat câteva lucrări interesante, traduceri și antologii de literatură fantastică, la care se adaugă amintirea cursurilor ținute la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. Păstrez cu pioșenie câteva dintre lucrările distinsei doamne profesoare: Le fantastique au carrefour des arts (în colaborare cu Gwenhaël Ponnau, Editura Clusium, 1998) și Escale literare la Cluj. Antologie bilingvă de autori francofoni (Casa Cărții de Știință, 2015). La acestea se adaugă traducerea volumului semnat de Thomas Owen, Ceremonial nocturn. Antologie de proză fantastică (coordonare și cuvânt introductiv de Rodica Lascu-Pop, Casa Cărții de Știință, 2015).
Le fantastique au carrefour des arts conține actele colocviului internațional desfășurat la Cluj-Napoca în perioada 22–23 octombrie 1997 sub egida Centrului de Studii Literare Belgiene de Limbă Franceză din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Le Centre d’Études des Lettres Belges de Langue Française (CELBLF) are drept obiectiv promovarea literaturii francofone din Belgia, fiind singurul centru de cercetare specializat în acest domeniu din învățământul universitar românesc. Pentru cea de-a treia manifestare internațională, organizatorii au decis să nu se limiteze la opera unui singur autor belgian, ci să se deschidă și înspre alte spații culturale francofone. De aici abordările diverse ale fantasticului literar, pictural, poetic și sculptural. După cum o demonstrează cele douăsprezece comunicări, fantasticul se dovedește un subiect divers și actual. Colocviul a reunit perspectivele pluridisciplinare ale unor universitari belgieni, canadieni, francezi, elvețieni și români. De aici o serie de contribuții interesante vizând legăturile dintre literatură și artele plastice, dintre pictură și mit, imaginea picturală și fotografie, dintre arhitectură și motivele fantastice.
Escale literare la Cluj. Antologie bilingvă de autori francofoni constituie o interesantă introducere în literatura francofonă. Cartea a apărut cu ocazia aniversării a 25 de ani de la înființarea Centrului de Studii Literare Belgiene de Limbă Franceză din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, centru coordonat cu pricepere de d-na profesoară Rodica Lascu-Pop. Lucrarea reunește douăzeci și cinci de autori, cel mai cunoscut dintre ei fiind teoreticianul literar Jean-Baptiste Baronian. Lui i se adaugă: Alain Berenboom, Huguette de Broqueville, Philippe Cantraine, William Cliff, Geneviève Damas, Jacques De Decker, Chantal Deltenre, André Doms, Sylviane Dupuis, Paul Emond, Philippe Jones, Pierre Mertens și mulți alții. Fiecare autor beneficiază de o scurtă prezentare, urmată de un text tradus în limba română. Cartea este construită în oglindă, jumătatea românească fiind dublată de versiunea în limba franceză.
Foarte interesant se dovedește și volumul semnat de Thomas Owen (pseudonimul literar al lui Gérald Bertot), Ceremonial nocturn. Antologie de proză fantastică din 2015. După cum precizează Rodica Lascu-Pop în prefața cărții, scriitorul face parte din bogata galerie a fantaștilor belgieni, alături de Franz Hellens, Jean Ray, Michel de Ghelderode, Jean Muno și Anne Richter. Vocația pentru fantastic și pentru scene terifiante a scriitorului se manifestă încă din copilărie. Pseudonimul Thomas Owen este împrumutat de la unul dintre personajele scriitorului, protagonistul romanului Ce soir, huit heures. Deja primul volum de povestiri fantastice al prozatorului are un titlu simbolic, marcând apartenența sa la școala belgiană a straniului. Este vorba despre culegerea Les Chemins étranges din 1943, a cărei prefață este semnată de Jean Ray. Opțiunea scriitorului pentru proza scurtă se explică prin faptul că efectul fantastic poate fi sugerat mai bine în cadrul genului scurt. În 1952, la un concurs organizat de „New York Herald Tribune”, narațiunea Bagatelles douces a fost inclusă printre cele mai reușite 56 de nuvele din lume. În 1976, Owen a devenit primul autor de proză fantastică primit la Academia Regală de Limbă și Literatură Franceză din Belgia. Ca semn al recunoașterii sale depline, prozatorul a fost inclus în La Grande Anthologie du Fantastique, publicată de Editura Omnibus din Paris.
Păstrez cu pioșenie în amintire imaginea doamnei profesoare care a contribuit din plin la dezvoltarea apetitului meu pentru literatura fantastică și care a jucat un rol important în cunoașterea literaturii belgiene în România.