Volumul lui Ion Mureșan, Indulgențe, a apărut deja de mai bine de o jumătate de an. Nu este cea mai recentă apariție pe rafturile librăriilor. Dar, pe de altă parte, nici textele aflate între coperțile sale nu sunt cele mai proaspete, aici Ion Mureșan adunînd o parte din publicistica desfășurată în ultimii treizeci de ani, căreia a decis să-i dea o nouă dimensiune, asamblînd-o într-un volum foarte coerent și structurat. Din cărămizile vechi, deja existente, se ridică o construcție care are un aer aproape nou.
Pe cît de zgîrcit cu poezia, în cazul căreia a lăsat ani, chiar decenii, între aparițiile volumelor, autorul clujean este un publicist prolific. Atunci cînd vreun editor sau cercetător se va hotărî să publice o ediție completă de opere, va avea o sarcină ingrată și dificilă de a căuta colecțiile integrale a numeroase ziare dintre care cine mai știe cîte s-au păstrat din anii ’90. Cunoscut peste tot ca poet, ba chiar apelat Poetul – mai mult sau mai puțin ironico-admirativ –, Ion Mureșan a fost în anii de după revoluție un gazetar sîrguincios, care și-a lăsat semnătura în ziare și reviste (mai ales locale și regionale) cunoscute sau mai de nișă, cu apariții mai lungi sau efemere. În momentele imediat succesive lui 1989 toată lumea dorea și simțea nevoia să se exprime liber și public și toată lumea a încercat să dea curs acestui imbold. Cu atît mai mult scriitorii care au văzut în gazetărie un fel de simplă extensie, poate ușor mai mundană, a scriiturii artistice. Treptat, într-un interval destul de scurt, majoritatea au abandonat acest angajament direct. Au rămas doar cei care aveau stofă de ziarist. Și cei care au știut să comunice direct cu cititorul nepretențios, dar dificil, al presei profesioniste. Ion Mureșan mărturisește direct, într-o scurtă Întîmpinare, cum s-a decis să facă gazetărie: „În arenă, sub ochii noștri, se desfășoară o luptă între un lup și un miel. Noi stăm deoparte și privim, nu ne amestecăm, căci suntem apolitici. Oare nu este clar cu cine ținem? – îmi spunea prietenul meu, prozatorul Alexandru Vlad, în 1990. […] Cine putea să fie mai convingător, cine putea ajunge mai repede la mintea și sufletul românului dacă nu scriitorul […]. Am fost de o naivitate cuceritoare”.
Pentru cel care nu cunoaște decît eleganta, vîrtoasa și penetranta poezie a unuia dintre cei mai importanți poeți români ai ultimelor decenii, contactul cu gazetăria semnată de acesta s-ar putea să fie puțin surprinzătoare. Deși a trecut prin numeroase redacții, ba chiar a și condus cîteva, Ion Mureșan nu și-a schimbat nici stilul, nici unghiul abordării. Textele sale se îndepărtează destul de mult de ceea ce se cere și se așteaptă de la un articol de ziar, fie el și unul de atitudine. Autorul nu se coboară aproape niciodată la orizontul jos al zilei apariției. Aproape invariabil preferă să tragă subiectul abordat în zona propriei sensibilități și în interiorul propriei zone de raportare și confort. Ion Mureșan este un povestaș extraordinar, capabil să-și farmece interlocutorii oricînd și cu orice istorisire, fie ea deja binecunoscută sau poate chiar nesărată. Acest talent binecunoscut și sesizabil oricui a avut plăcerea de a-l cunoaște îl transferă în textele jurnalistice. Invariabil, gazetarul va spune o povestioară, va dezvolta o mică istorie căreia îi va găsi o morală sau pe care o va transforma în muniție numai bună de trimis înspre inamicul zilei. În Indulgențe există multe texte care au fost materiale de luptă politică, materiale legate de subiecte arzătoare ale zilei. Multe dintre aceste subiecte au fost uitate sau au fost îngropate sub un strat de praf care le face să aibă astăzi aproape aerul unor piese de muzeu, chiar dacă la un moment dat și pentru foarte scurtă vreme au părut să domine autoritar și definitiv atenția întregii societăți. Textele lui Ion Mureșan rămîn însă vii și actuale, tocmai pentru că ținta sa a fost mereu mai sus, dincolo de subiectul concret care pare să acopere întotdeauna o idee, un ideal.
Ion Mureșan a scris despre alegeri, crize politice și demnitari, despre invazia manelelor și degradarea societății, despre pandemia de anul acesta și despre mineriada de acum două decenii. Dar textele sale nu sunt și nu au fost informări și sinteze ale evoluției zilnice. Textele sale au fost și sunt atitudini despre lume. Nu e de mirare că, în cariera jurnalistică, nu s-a bucurat de un succes comparabil cu cel din cariera poetică. Cititorul obișnuit așteaptă altceva într-o gazetă. Dar aceleași texte, adunate într-o carte, au un cu totul alt efect. Se recompun într-un eseu despre devenirea societății române din ultimele trei decenii, într-o imagine captivantă și convingătoare.
Indulgențe e scris ca un monolog în multe acte și este imposibil, dacă ai plăcerea de a-l cunoaște pe autor, să nu-ți imaginezi că această carte îți este povestită de către poet, la o masă, în fața unui pahar de ceva. Exprimarea directă, discret sfătoasă, cu o nesecată capacitate de uimire în fața evenimentului, dă o tonalitate orală. Este o calitate pentru o serie de texte scrise foarte îngrijit, cu verb rapid și imagine tăioasă. Ion Mureșan nu transferă aici aproape nimic din arsenalul pe care îl uzitează în poezie. Ceea ce este comună celor două tipuri de scriere este atitudinea. Modul în care autorul se raportează la interlocutorul-cititor și la lume. Dar nu și modul în care se raportează la text.
Volumul a fost delimitat în trei părți. Prima, cea mai extinsă, intitulată Pisica pe perdea, reunește texte de atitudine. Texte generate de o stare de fapt, nu de un eveniment care ar trebui jurnalistic să fie descris după regula celor patru C: cine, ce, cînd, cum. Urmează un alt set, Recurs, unde se află texte mult mai colorate politic. Aici există, de regulă, un eveniment care le declanșează, dar nici acesta nu e tratat în cheie informativă. Un ultim segment, Addenda, cuprinde doar trei titluri, cele mai personale, fiind practic amintiri, grupate în jurul Vultureniului natal. Autorul nu își aranjează textele cronologic, ba chiar, în majoritatea cazurilor, preferă să nu furnizeze o datare a lor sau un loc de apariție. Acestea sunt furnizate doar în cazurile în care textul are nevoie, crede Ion Mureșan, de o contextualizare clarificatoare. Mai degrabă se practică o grupare pe teme și tendințe, subscrise și acestea unui desen mai general care face ca volumul să înceapă cu un text de strictă actualitate (pandemia actuală) și să se încheie cu unul de evocare a copilăriei. Lectura pare să te ducă à rebours, dintr-o lume contaminată la propriu și figurat înspre una de odinioară, aproape perfectă, copilăria – începutul.
Indulgențe are cîteva concentrări de texte cu efect turbionar. Așa sînt cele dedicate manelelor (la apariție despărțite pesemne de cîțiva ani, aici consecutive). Ion Mureșan vorbește despre artă, despre etică, despre tradiție și despre supraviețuire și o face cu pasiune și nerv. Toate narînd cîteva istorioare ale cotidianului la care a fost martor direct sau indirect. Modul de a se raporta la această modificare ce apare în societatea noastră e modul de a constata și diagnostica o degradare. Autorul nu este un naiv și nici un exaltat. Are capacitatea de a simți transformările societății și înțelepciunea de a nu se considera drept unul dintre profesorii ei. Este comentatorul rațional care îți pune în față o oglindă: alegerea de a privi și de a te recunoaște îți aparține mereu.
Textele din acest volum au fost pentru mult timp sursa de venit, meseria plătită a lui Ion Mureșan. Le-a vîndut zilnic pentru a supraviețui. Nu știu dacă cititori săi din paginile gazetelor au avut senzația că achiziționează indulgențe. Ion Mureșan este un lucid care înțelege, empatizează, dar nu e genul de cronicar al evenimentului care să ierte. El s-a uitat la lup, s-a uita la miel, i-a cîntărit și a ales, iar alegerea sa e evidentă.
Lectura volumului te face să surîzi și să înțelegi de ce Ion Mureșan nu este un gazetar prea cunoscut, dar este un eseist de primă mînă. Într-o concurență neloială cu poeziile excepționale, textele din acest volum nu vor fi niciodată puse pe același raft. Pe de altă parte, Indulgențe este un volum surprinzător de coerent care oferă un unghi mai larg asupra autorului Ion Mureșan. Și un volum care, acum, se citește cu plăcere, ca o istorie contemporană comentată de un poveștaș hîtru și tăios deopotrivă.
Ion Mureșan, Indulgențe, Bistrița, Editura Charmides, 2020