Căi de flux

Căi de flux

În scanările după contribuții cu tente holistice ne putem întâlni, la raftul de filozofie a științei, și cu cărțile traduse în română ale reputatului fizician gălățean Bejan Adrian. Fizica vieții: evoluția pretutindeni (Humanitas, 2022) și cartea de care ne vom ocupa – Timp și frumusețe: de ce timpul zboară și frumusețea rămâne (Curtea Veche Publishing, 2023, trad. Cristina Stan) – sunt două din duzina de cărți (30), sinteze a sutelor de articole publicate de-a lungul unei cariere academice solide a profesorului de la Duke University.

Latura mai ezoteric-științifică a cercetării de specialitate conturnează atenția spre dezvoltări precise ce țin de convecție, transfer termodinamic, inginieriesau designîn natură. Pentru trasarea mediului epistemic în acest caz e suficient să cităm în original un titlu de studiu din anii ’80:Entropy generation through heat and fluid flow(John Wiley & Sons Inc, 1982). Survolul peste articolesugerează o abordare nonreducționistă a fizicii care își are izvorul, de ce nu, într-o disciplină secundară cum a fost considerată termodinamica. Dar acum nu mai e cazul – pare să inducă activitatea ideatică perseverentă a cercetătorului român.

Se pot găsi nenumărate resurse, implică autorul, din studiul puterii și dispersiei căldurii, pentru o posibilă, cvasi-unitară, viziune transdisciplinară. De la Circuitul realizat de apă în natură la Simulări pe computer ale formării bazinului unui râu – cartea recent apărută la Curtea Veche (Timp și Frumusețe) discută, descrie și antamează zeci de grafice, ilustrații, reproduceri și diagrame din varii domenii ale cogniției extinse și intensive de pe glob. Teoria, dar chiar și legea (autorul o numerotează ca a treia din termodinamică) ce conectează prin pattern-uri ale curgerii universale întregul spectru fizic poartă numele de Lege Constructală (Contructal Law). Desigur, o formulă netă a ei ne este oferită încă din prefață, dar ea va mai fi declinată în felurite nuanțe de-a lungul cărții: „Pentru ca un sistem de dimensiuni finite să persiste în timp (să trăiască), acesta trebuie să evolueze liber, astfel încât să ofere acces din ce în ce mai ușor la curenții care trec prin el.” (p. 10)

Despre timpul mintal, cel perceput de entitățile animate, și despre atractivitatea universalistă a frumosului vor vorbi cele zece capitole ale cărții aflată în discuție. Cei interesați exclusiv de firul gândirii fizicialului de la Duke pot parcurg o sinteză necompromițătoare de câteva pagini încă din prefață. Incipitul concepției comprimate sună,în cuvintele fizicianului, după cum urmează: „Timpul și frumusețea țin de domeniul fizicii. În cartea de față am organizat multe dintre aspectele legăturii dintre cele două sub forma a trei idei principale: Prima idee se referă la percepția noastră asupra timpului și la motivul pentru care ni se pare că timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim. Timpul pe care îl percepem noi se numește «timpul mintal» și diferă de cel măsurat de unceas. Timpul mintal este specific individului care observă și se compune dintr-o succesiune de imagini – reflexii ale naturii – produse de anumiți stimuli, transmiși prin organele de simț. (…) În al doilea rând, suntem atrași de frumusețe pentru că ochii examinează mai rapid imaginile cu formă frumoasă. E benefic vieții să observăm mediul înconjurător și să-l înțelegem mai rapid. Cartea de față arată principalele caracteristici ale creării și transmiterii unei imagini, precum forma, contrastul, mesajul și persepectiva.” (p. 10). Ultimele sunt chiar conceptele centrale ale discursului infraștiințific propus de Bejan. Alte titluri de capitole punctează cu celeritate circumvoluțiunile: Timpul accelerează, Frumusețe, Contrast, Formă, Idee, Perspectivă, Artă și Știință, Timpul încetinește, Știința designului.

Trecând peste bizareria unui stil intuitiv și asociativ, uneori frust – cartea se dovedește utilă în elaborarea unei conectivități cognitive sistemice între opere de artă, fenomene naturale, entități animate și inanimate ale trasfigurării fizice. Cu bisturiul analizei atente și o lejeritate afină ignoranței – Adrian Bejan reușește să transmită efectul subtil și benefic al metodei ce reconstituie natura într-un „regat al configurațiilor”. Stăpânirea ansamblului decurge și din comonalitatea configurațiilor de curgere a arhitecturilor evolutive. Plasarea importanței evoluției sistemelor vii încentrul explicației și deducției acestei „noi” fizici holiste devine evidentă prin exemplele din istoria tehnologiei și a biologiei date de cercetătorul româno-american.

Obiectele, Mediul, Sistemul, ba chiar și Observatorul nu sunt Fractalice (frânte și împărțibile), ci Constructale, adică evoluția lor traduce o curgere pragmatic-aditivă: „Evoluția tehnologiei este evidentă în practica, dispozitivele, tehnicile și conceptele care ne conferă zilnic încredere și autonomie. Este evidentă în evoluția științei, a cercetării și a educației. Conceptele, principiile și metodele vechi sunt înlocuite de unele noi, mai generale, cu mai mult impact și mai concise. Evoluția se vede în felul în care este schimbat și implementat designul. Acest lucru e sprijinit de îmbunătățiri constante în tehnici numerice și de simulare, metode de optimizare, algoritmi genetici, tipărire și fabricare.” (p. 139)

Aceeași amprentă adițional-evolutivă este desprinsă de cercetător și înainte vreme, în istoria științei moderne, în juxtapunerea sa cu religia: „În Renaștere, forma imaginilor atrăgătoare văzute peste tot era numită «proporția divină». Aceasta era atribuită lui Dumnezeu. Animalele erau numite „creaturi” pentru că se credea că fuseseră create de Dumnezeu. Așa a fost înainte de știință. Odată cu răspândirea științei, numărul de date observate a rămas, în principiu, la fel, dar cunoașterea a devenit mai simplă și mai ușor de ținut minte, de predat. Ne putem baza pe ea pentru a face predicții care pot fi puse în slujba omului. Știința a sosit ca ceva suplimentar, pe lângă religie. Știința și religia sunt două artefacte și au fost adoptate pentru a face viața (mișcarea) mai ușoară, mai sigură și mai îndelungată.” (p. 53) Există o abilitate de metamorfoză a progresiei în discursul bejanian, iar asta transformă cartea, pe alocuri, într-un manual de aprofundare a atenției și a percepțiilor asemănător celor stoice sau neoplatoniste din trecutul antic.

Rar întâlnim o viziune fizicalistă care să vorbească atât de dezinvolt despre preeminența și plăcerea Ideii, despre Forme predilecte în Natură; despre Configurații ale Schimbării. Dacă un pitagoreic, un physikos parmenidian și un stoic ar putea să parcurgă paginile autorului român cu siguranță ar găsi expresii plăcute ochilor. Și totuși, temele cărții ajung a fide-a dreptul heracliteice –căci se vorbește mai mult despe schimbare; despre scurgere și irepetabilitate; despre metamorfoză și libertate. Calea spre o minte receptivă provine din cultivarea unei libertăți creative pe care creierele noastre o pot dezvolta, sugerează Bejan, iar finalul cărții dăcâteva sugestii concrete de ameliorare: „În ultimul capitol, te invit să aplici lecțiile învățate în pandemie, pentru a controla viteza timpului pe care îl percepi. De pildă, pentru a încetini timpul, eu fac diferite lucruri. Sunt foarte atent. Port cu mine un calendar tipărit, unde văd zilele lunii și tai câte o zi. Văd ce e în față și ce e în urma mea. Scriu de mână și desenez de mână.” (p. 100)

Samplând fragmentele, nu putem să nu observăm un aliaj în designul configurațiilor explorate, iar acest lucru transpare și în discurs: „Asocierea strânsă a canalelor de invadare (degete, copaci) implantate în arii (sau grupuri) este fizica ce unește toate formele de creștere în formă de S în istorie, neanimate (delte ale fluviilor, lapte vărsat pe podea), animate (plăgi, pe toată suprafața corpului unui animal) și sociale (idei, știri), care se răspândesc dintr-un punct pe o suprafață (sau volum) și sunt culese dintr-o suprafață (volum) într-un punct.” (p. 100)

Ideile și imaginile bune sunt rare, dar circulă, iar cartea lui Adrian Bejan se dovedește a fi un mediu propice pentru amândouă. Înarmată cu legea constructală – fizica se poate lansa să integreze manifestările principiului evoluției designului în spațiu și timp. O carte pe cât de sacadată – pe atât de inspirantă.

Vlad Moldovan

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.