În umbra lui Saturn. Despre rănirea și vindecarea bărbaților (trad. Andrei Găitănaru, Herald, 2024) – iată o carte pe care cu greu aș putea-o uita. Asta pentru că jumătate din ea a fost citită cât timp tatăl meu era încă viață în timp ce capitolele finale, cam de pe la capitolul 4 (Foamea de tată), au fost parcurse în cupajul morții și absenței sale. Autorul ei este una dintre vocile cele mai pregnante ale psihoterapeuțiul orpracticieni, postjunghieni ce reflectă asupra condiției și a problemelor bărbaților, dar și a vârstnicilor în general. Pe lângă cartea parcursă se poate trimite și la alte două apariții la fel de intersante din bibliografia sa: Căutarea sensului. Chemarea sinelui și redefinirea centrului interior și Criza vârstei de mijloc și întrebările de la jumătatea vieții.
După cum putem observa și din titluri, temele abordate de Hollis sunt dintre cele grele și vizează punctele nevralgice ale nefericirii adulților:patriarhat și alienare de sine, bărbăție și rănire, responsabilitate și libertate, vindecare și introvertire, căutarea sensului, a scopului, a împlinirii existențiale. Mănoase teme, mult de citit și de descoperit între filele inspirate ale clinicianului din Washington DC. Prin parcurgerea cărții saturniene poți lua pulsul și constata starea de dezvoltare a psihanalizei postjunghiene în cartografierea întrepătrunderilor de profunzime dintre arhetipologie, terapie existențială și praxis viu cu generațiile de clienți ce caută răspunsuri și vindecări în subtilele manipulări simbolice dezvoltate în această artă terapeutică.
Și cei pasionați de mitoligie sau de rituri în subiecte antropologice vor găsi câte ceva satisfăcător în această carte. Tonul celor cinci capitole (1.Moștenirea saturniană: Juguri, roluri, așteptări; 2. Groaza de dragon: Femeia interioară și femeia exterioară; 3. Necesara rănire: rituri de trecere; 4. Foamea de Tată; 5. Vindecând sufletele bărbaților) întrepătrunde atât mărturisirea personală a confruntării cu problematicile capacitării bărbatului cât și o sumedenie de relatări ale cazurilor cât se poate de concrete în care terapeutul a per-laborat și a oferit conștientizare față de ceea ce ne face mizerabil de nefericiți.
Se simte fără dar și poate implicarea la toate nivelurile a analistului în rezolvarea blocului sumbru de dificultăți alienante pe care puterea bărbaților îl răspândește în jurul concatenării sale psiho-trans-personale. Iată în continuare un fragment de pe coperta a 4-a în care ne sunt exhibate trăsăturile arh-analizei lui Hollis: „În aceasă carte, apreciatul autor James Hollis abordează principalele problematici ale devenirii masculine, complexele psihologice care ne conduc inconștient toate relațiile, lipsa riturilor de trecere spre viața de adult, lipsa însoțirii formatoare și a unei educații sănătoase de care și actuala cultură modernă suferă. Hollis ne dezvăluie tuturor dureroasele secrete ale psihicului masculin în încercarea de a ne insufla curajul de a îmbrățișa vindecarea: – viețile bărbaților sunt la fel de mult guvernate de așteptările de rol ca și viețile femeilor; – bărbații sunt conduși în secret de frică; – puterea femininului are o importanță imensă în economia psihică a bărbaților; – pentru că bărbații trebuie să o părăsească pe Mamă și pentru că ei trebuie să transceandă complexul matern, rănirea este necesară; – bărbații participă la o conspirație a tăcerii al cărei scop este inhibarea adevărului lor emoțional; – viețile bărbaților sunt violente pentru că sufletele lor au fost violate; – fiecare bărbat poartă un dor profund pentru Tatăl său și pentru tații săi tribali; ca să se vindece, bărbații trebuie să activeze în interirul lor ceea ce nu au primit din exterior.”
Adesea limbajul folosit în discursul lui Hollis constă și în terminologiile analizei junghiene. Dar prin confluneța cu o prezentare limpede și curată, populară a problematicii, cititorul poate să se familiarizeze, chiar și în notele atent pregătite de traducător, cu modurile categorial-arhetipale prin care junghineii traduc napolitana Conștient-Subconștient-Inconștient. Culoarea adresativ-spiritualistă (căci un psihoterapeut își propune expertiza ca mentor) pe care Hollis o știe strecura și în contestarea rolurilor limitate ne indică faptul că vindecarea apare după un vast travaliu de sinceritate și acceptare a ceea ce e ignorat adversativ în lumea bărbaților: „Am moștenit o lume în care valoarea primordială a unui bărbat este aceea de a-și apăra patria și de a se îngriji de familia sa. Acestea încă mai pot fi roluri onorabile, însă ele sunt roluri limitate și nu bărbatul în întregul lui. El nu are permisiunea de a căuta și de a prețui chemarea sufletului său. Bărbatul poate avea succes conform normelor lumii, însă el știe, în adâncul său, că de-a lungul acestui proces și-a pierdut sufletul. Nicun bărbat zdravăn la cap din ziua de azi nu ar crede cu adevărat că a avea o soție atrăgătoare, o mașină puternică în garaj și o vacanță la soare reprezintă suma lucrurilor de atins și valoroare ale vieții lui. Dar cei mai mulți se află încă în slujba unor astfel de valori superficiale, pentru că nu cunosc altele. Ei sunt, de aceea, sclavii muncii lor, slujitori ai valorilor seducătoare, dar evanescente, și, în general, sunt în derivă în lumea pe care tații noștri au slujit-o și care i-a măcinat” (p.142).
Ceea ce este surprinzătoare este combinația aspectelor emacipatoare cu tente și preferințe conservatoare. În carte se vorbește și despre descoperirea sau cultivarea Animei în psihicul bărbaților dar și despre importanța riturilor de trecere și de inițiere. În posturi maelabil-terapeutice Hollis vorbește cam astfel despre travaliul profunzimilor: „Un rit este o mișcare în și spre adâncime. Riturile nu sunt inventate. Sunt fondate, descoperite, experimentate și își fac apariția dintr-o întâlnire arhetipală cu adâncul. Scopul actului simbolic pe care ritul îl pune în act este acela de a conduce în sau înapoi către acea experiență a adâncului. Evident, prin repetare, riturile își pot pierde capacitatea de a trimite către ceva de dincolo de ele însele, către acea adâncime, devenind astfel goale și sterile. Cu toate acestea, nevoia noastră de întâlnire cu adâncul persistă” (p.25). Citând din Eliade, D.H.Lawrence, Jung și Freud, dar și cu referințe punctate din literatura universală, de la Rilke la Delmore Schwarz, analistul american ne oferă o privire onestă asupra procesului de vindecare a celor suferinzi.
Prin forța absolutizărilor voalate – în cartea de față sunt împinse spre lumina conștiinței tărâmurile zguduite de teroare și de frici ale complexelor bărbaților, ale deconcertărilor și alienărilor cotidieneîn care menghina existențială a bărbatului filează: „Toate viețile sunt într-o oarecare măsură guvernate de frică, însă bărbații sunt profund investiți în menținerea acestei frici la distanță. Femeile au enormul avantaj cultural al onestității emoționale. Bărbaților le este frică de puterea complexului matern, astfel încât ei caută să le facă pe plac femeilor sau să le domine. Bărbaților le este frică de ceilalți bărbați, pentru că li se atribuie roluri competitive. Celălalt bărbat este perceput ca dușman, nu ca frate. Bărbaților le este frică, pentru că ei știu că lumea este vastă, periculoasă și, în definitiv, necunoscută. Ei se simt ca niște copii în lume, iar corabia pe care s-au îmbarcat pentru a străbate marea întunecată și învolburată este într-adevăr fragilă” (p.144).
Filele parcurgerii acestei cărți au fost permeate pentru mine de o mare pierdere cât o profundă cunoaștere de sine. Despărțirea de tată a continuat pe filele cărții ce se propune a fi despărțirea de jugurile lui Saturn.