Nimeni nu ştie
Ce vezi tu prin vizorul aburit al verii
o nouă explozie de insecte în soare,
după ploaie.
Copaci cu miezul în culorile xilofonului pentru copii,
viaţă fremătătoare, da,
o pălăriuţă roşie de soare
înghiţită de marea de umeri şi feţe acoperite de noroi toxic.
Îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut,
Salgado.
Ce vezi? Nu te lăsa păcălit,
insulele de bunăstare se vor restrânge.
Covorul zburător se destramă sub tine.
Garduri metalice,
metafore militare dure.
Încăperea perfect sigilată,
unde trăiesc cei zece negri mititei.
Şi noi, cu deşeurile şi dejecţiile noastre,
hotărâţi să facem amenajări interioare.
Pasul mecanic al epidemiei africane.
Făţărnicia designului în lumea a treia.
Aerul devine apăsător,
apele contaminate se întorc,
alunecări somnolente de teren.
Până în ziua în care
englezul întrebat despre vreme
nu va mai şti ce să răspundă.
Ceaţă şi ploaie de pietre, soare cu viitură,
aşa un amestec.
————————————————————————————————————–
dacă vii de pe altă planetă invidia ta e inutilă
devorez membrele tinere în căutarea
spontaneităţii care le animă
înghit scâncetul de căţeluş al entuziasmului
mai urât decât saturn în invidia şi disperarea mea
diferenţa dintre o imagine în ape
şi a înota dezbrăcat în ocean ilustrează perfect
distanţa dintre bucuria mea şi a lui iar petele de tanin
persistă pe retină mult după ce visez
e imperfecţiunea amărăciunii mele
nimic nu e definitiv poate doar câmpul energetic
ce hrăneşte sângele nostru roşu ca sfecla cu gust de pământ
împingând nutrienţii către apogeu
în ritm lâncezitor
câmpul doar câmpul trimite tera după tera
de fericire şi durere
în eterna copilărie
atunci când uităm repede
el infuzează confuzia dintre stări
distorsionată şi acaparată la tot pasul de cele primare
arătări imersate până la ultima celulă
în iniţiativa permanentă
declanşând haotic şi orbeşte
puţina noastră putirinţă
——————————————————————————————————-
tristeţe şi duioşie la etajul patru
spectaculoasele peisaje ale lumii
provoacă doar o strângere de inimă
un rezumat pentru cititori
înghiţit de o bibliotecă anonimă
gângănii demne de admiraţie
luând cu ele în abis
o picătură de hidrocarbură
pentru energie serotonină strălucire
alveole iremediabil iritate de viruşi
violenţa autoimună a individualităţii
dizolvând prietenii şi grupuri de interese
fenomene naturale supraturate şi tu
în puţa goală la fereastră dirijând maşinile