Poeme Dorianne Laux

Poeme Dorianne Laux

Autoportret în oglinda convexă (51)

 

 

Dorianne Laux (n. 1952) este una dintre cele mai importante voci ale poeziei americane din a doua jumătate a secolului trecut încoace, finalistă a National Book Critics Circle Award și câștigătoare a Premiului Paterson. Poezia ei se distinge mai ales prin tipul de observație detașată pe care o practică, prin ipostaza de martor în jurul (și prin intermediul) căreia elementele se aliniază cu o mobilitate și o minuțiozitate particulare.

 

 

Seară

 

Lumina lunii se revarsă

fără milă, indiferent

câți au pierit

la adăpostul copacilor.

Râul curge neabătut.

Liniștea va exista

întotdeauna, indiferent

cât a plâns cineva

rezemat de zidul casei,

cu brațele goale lipite

de țigle.

Totul are un sfârșit.

Chiar și durerea, chiar și tristețea.

Lebedele plutesc neabătute.

Trestiile își poartă greutatea

capetelor penate.

Pietrele se micșorează,

netezite sub curenții

aspri ai nopții. Parcurgem

distanțe lungi, cărându-ne

gențile, pachetele.

Poveri sau daruri.

Știm că pământul

dispare în adâncul

mării, insule înghițite

ca peștii preistorici.

Știm că suntem condamnați,

terminați, osândiți, și totuși

lumina ne atinge, cade

pe umerii noștri chiar acum,

chiar și aici unde luna se

ascunde de noi, chiar dacă

stelele sunt atât de departe.

Ray la 14

 

Binecuvintează acest băiat, născut cu fața puternică

a fratelui meu mai mare, pe care l-am iubit cel mai mult,

cel care sărea cu mine de pe acoperișul

casei de păpuși, ținându-mi mâna într-a lui.

În serile de vineri ne uitam la Zona Crepusculară

și lăsa în seama mea bolul de popcorn,

cu umeri acoperiindu-ne umeri,

îmi spunea, Nu te teme. Nu m-am temut niciodată

când am fost cu fratele meu mai mare

care mă lăsa să-i ating mușchii cât o minge de baseball

care îi pulsau în brațe, care m-a purtat în spate

prin cartierul singuratic,

care s-a ținut strâns de aripa bicicletei mele

până când l-am convins să-mi dea drumul.

Când avea paisprezece ani

arăta exact ca Ray, și când a murit

la douăzeci și doi pe marginea unui drum din Germania

am crezut că s-a dus pentru totdeauna.

Dar Ray aleargă prin bucătărie: tricoul murdar,

blugi rupți, își suflecă mânecile.

Spune, Atinge-mi mușchii, și îi ating.

Povești de familie

 

Am avut un iubit care-mi spunea povești despre familia lui,

cum o ceartă s-a încheiat odată atunci când tatăl său

a apucat cu ambele mâini un tort cu lumânările aprinse

și l-a azvârlit pe fereastră de la etajul al doilea. Asta,

m-am gândit, înseamnă o familie normală: furia

expediată peste pervaz, aterizând ca un dar

decorativ pe trotuarul de dedesubt. În familia mea

au fost pumni și lovituri direct în plexul solar,

și nimeni n-a iertat vreodată pe nimeni. Dar mi se părea

că oamenii din poveștile lui chiar se iubeau unii pe alții,

până și atunci când strigau și izbeau cu picioarele

ușile dulapurilor, sau când ridicau un scaun ca pe o sticlă

de șampanie ieftină, botezând pereții,

treptele explodând de la locul lor.

I-am spus că suna inofensiv, era doar fastul și furia

celui înflăcărat. El mi-a spus că era un blestem

să te naști italian și catolic, și că atunci când

a privit de la fereastră a văzut cum totul s-a năruit

brusc. Dar tot ce-am putut eu vedea a fost un superb

tort cu trei etaje plutind ca un vas înclinat

pe trotuar, cu lumânările fumegânde rupte, adânc

scufundate în glazură, câteva încă arzând.

 

 

Praf

 

Cineva mi-a vorbit azi-noapte,

mi-a spus adevărul. În doar câteva cuvinte,

dar l-am recunoscut.

Am știut c-ar fi trebuit să mă ridic,

să îl notez, dar era târziu,

și eram obosită după ce toată ziua

am muncit în grădină, mutând pietre.

Acum, îmi amintesc doar aroma –

nu ca mâncarea, dulce sau puternică.

Mai degrabă ca o pulbere fină, ca praful.

Și n-am fost extaziată sau speriată,

ci doar absorbită, conștientă.

Așa se întâmplă uneori –

Dumnezeu vine la fereastra ta,

tot numai lumină intensă și aripi negre,

dar ești prea obosită ca să o deschizi.

 

 

Traducere și text introductiv de Alex Văsieș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.