conex
îmi place să cred
că toată căldura pe care ne-o oferim
unul altuia pe net
se blochează în circuite și ajunge
sub formă de mesaj de noapte bună
în telefoanele celor care
se simt singuri înainte de culcare
îmi mai place să cred
în intimitate și deconectare
în zâmbetul de după seen
și sper
să aud râsul tău
atunci când deschid mesaje vocale
am căutat viață în ecranul telefonului
ca pe pokemoni
și m-am plimbat să o găsesc
la scări de blocuri și pe străzi
atât de rară
sub neoanele în lumina cărora
strălucesc pungi de aurolac mi-am promis
că o să mă opresc în loc
și nu o s-o mai las niciodată să dispară
gatekeeper
lumină ambient, câteva voci la un volum scăzut
cu capul căzut în foi și ochii pierduți
vreau doar să te ascult în seara asta
până bonsaiul de la geam
o să anunțe
zâmbind soarelui dimineața
cui te-a trimis nu știu să îi spun
nimic
nu știu să fiu recunoscător
cui m-a atins nu știu să îi spun decât
că n-am știut vreodată
cât de vastă e pielea
până n-am simțit-o din interior
cui te-a privit, fie-i primită
binecuvântarea.
cu 2 boxe mici te strig
Can I get more thrills?
cu 2 brațe călduroase mă prinzi
după ce cad când perdelele sunt trase
nu știu să fiu recunoscător
nu mai cred în cuvinte care ar putea
să-ți spună cât ești de frumoasă
nu am vreun adevăr ascuns
în ce am turnat în cană, în vibrații și în plante care ar putea să ne adoarmă
am renunțat să cred în toate astea
și poate asta înseamnă pacea
unde ne ascundem corpurile în lumină
când se termină noaptea
magnolii (If you leave tonight)
afară păsări ciripesc încă un zbor
pe covor, o pisică toarce în somn
când le visează
în dormitor poze deconstruiesc
liniștea dimineților de până acum care
te-au găsit încă trează, trăind atâtea vieți
doar să ajungi să înțelegi
magnolii, teii japonezi, sori și oceane
și în secundele în care nimic
nu pare să dispară
nici vântul blând, nici aburul cafelei
nici emoții
tu zâmbești
când norii se rup de la jumate în ceață
cu inima sticlă, mă uit
pe geam așezat cuminte
în locul meu, evitând perturbații
furtuni peste furtuni electrice
lumini difuze, siguranțe
și dimineți cu brightness 200
activând fotosinteza florilor aruncate în ocean
un turn de diamant acoperit în plastic, ai fost
omul din deltaplan
care a fotografiat toate astea zâmbind
deasupra mea un corp
devine la atingere un vid
surse/consumatori/generatoare
pământ și păsări și vibrații, telefoane
toate se vor un soare luminos și blând
pe geam, la zeci de km depărtare
copii aleargă la întâmplare
și râd când reușesc
să prindă fulgere în borcan