Poeme de Joseph Awad

Poeme de Joseph Awad

Autoportret în oglinda convexă (37)

 

Joseph Awad (1929-2009) reprezintă una dintre cele mai discrete figuri ale poeziei americane postbelice. Recuperat relativ recent, ca unul dintre pionierii și exponenții de bază ai generației de poeți arabo-americane contemporane, Awad se distinge prin onestitatea și directețea care străbate textele sale. Autor a patru volume de poezie (făcând, în același timp, carieră în domeniul relațiilor publice) și prezent în numeroase antologii, Awad a fost, între 1998 și 2000, poet laureat al Statului Virginia.

 

 

Oprind la Mayflower

 

Tată, fantoma ta sfântă

Mă va bântui mereu în locul ăsta. Vechiul hotel

Acum se renovează. Mulurilor și basoreliefurilor

Aurii li s-a restaurat splendoarea originală.

(Numai dacă li s-ar putea restaura și rânjetul ăla superb.)

Și astfel în dimineața asta, devreme,

Am coborât scara întunecoasă a holului

Pentru a vedea frizeria, înainte să-mi fie tunsă

Din amintirile amănunțite, refăcute

Dincolo de timpul nostru petrecut împreună. Fiul tău poet

S-a urcat pe standul de lustruit pantofii, nerecunoscut

De bărbatul îmbătrânit care a lucrat aici în tinerețe,

Când tu erai managerul. N-avea de unde să știe

Că prezența lui agitată m-a adus aproape de tine.

Puteam vedea, înăuntrul frizeriei, scaunul bărbierului

La care munceai de la opt la șase, șase zile pe săptămână.

M-am gândit la anii mei din Georgetown, după-amieze pierdute

În care treceam pe aici aproape de ora închiderii. Răsfoiam

Vechiul Times-Herald sau The Daily News

Până când terminai cu ultimul client,

Care, când mi-l prezentai, spunea ca la comandă,

„Tatăl tău e foarte mândru de tine.”

Îmi tăiai și îmi tundeai părul, mă rădeai pe gât,

Mă șamponai și îmi dădeai un prosop fierbinte,

Îmi plăteai o lustruire. „Cu de toate”, spuneai glumind,

Tratându-mă mai bine decât pe cel mai darnic client.

Așteptam până când făceai casa,

Așa cum am făcut-o cu mulți ani înainte în Shenandoah,

(Locuiam pe atunci în spatele frizeriei. În cea mai ocupată zi a ta,

Sâmbăta, intram val-vârtej, cerându-ți,

În fața tuturor clienților care rânjeau,

Un sfert de dolar pentru filme… și niște dulciuri.)

În timp ce bătrânul mi-a periat și lustruit pantofii

M-am holbat la scaunul tău gol.

Pentru o clipă te-am văzut stând acolo

În tunica ta albă, scuturând părul

De pe pânza de tuns și strigând „Următorul”.

Spionându-mă, zâmbeai părintește,

Iar bezna libaneză din privire ți se lumina.

A terminat acum de lustruit. Bărbatul aștepta.

(Mi-am amintit de vechiul Shenandoah.

Dimineața cu înmormântarea mamei în care am mers în partea de sus a orașului

Îmbrăcați în costumele de duminică și purtând noi cravate negre.

Ne-ai plătit amândurora câte o lustruire.) Cu ochii și cu inima

Îndurerate, am urcat scările din hol, am găsit ușile.

Abia dacă ai fi recunoscut Connecticut Avenue.

Clădirile noi le înlocuiseră pe cele vechi.

Restaurantul tău preferat nu mai era. Prin vântul rece,

M-am plimbat mai bine de-o stradă spre catedrala

Unde mergeai tu la liturghie înainte sau după muncă

Sau la orele prânzului în zilele sfinte. În fața

Altarului Dumnezeului nostru (credința mea în el

E darul prețios de la tine) m-am rugat,

Amintindu-mi de un vis pe care l-am avut într-o noapte

La scurtă vreme după moartea ta. Erai în frizeria

Din Shenandoah, ocupat cu scaunul tău,

Ascuțindu-ți briciul de curea,

Pregătindu-te să bărbierești ceafa aplecată a unui client.

Înclinându-se ca un cadavru sub pânza albă.

Clientul și-a înălțat capul.

Era Iisus și, acuzându-mă

Cu niște ochi care m-au pătruns până în adâncuri, a spus,

„Tatăl tău este foarte mândru de tine.”

 

 

Traducere și text introductiv de Alex Văsieș

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.