Alunul
Mugurii au ieșit de prin septembrie,
înainte ca frunzele să ruginească,
în alunul
ce lucrează, toată vara, la alune.
Franjuri lungi, încă în creștere,
flori bărbătești,
ce se aprind de pe acum
pentru întâlnirea
cu florile femeiești sfârleze mici,
de rubin,
microscopice,
din april,
spre care lin să se verse
și să moară
eroic
deasupra ierbii.
Călăuze, ce ne vor trece teferi
prin iarnă.
Voluntari trimiși de pădurile
din copilărie.
Poeți lucrâd la alune,
giuvaere de alb și verde.
În acest carusel, de un an,
cu alunul.
Răsfoind un pliant turistic într-o noapte în Cernăuți
N-am văzut cetatea Hotin și cetatea Țeținei.
N-am ajuns nici la Prut, la plaja „Veneția”.
N-am dat nici de pârâul Șovița, unde-ar fi stat
Un castru roman la hotarul Sciției.
Nu ne-au dus nici la parcul Hurmuzachi,
Unde au fost găzduiți mai mulți fruntași ardeleni
După anul revoluționar o mie opt sute patruzeci și opt;
unde a strâns o seamă din cuvintele lui, Neculce.
Și nici unde-au jucat teatru Fanny Tardini,
Pascaly și Millo, în limba română.
N-am mers pe Strada Domnească, sau pe-un bulevard Flondor
De unde pleacă în lume Paul Celan.
N-am văzut cărțile păzite de Mihai Eminescu licean.
Dar mă răzbun punându-le pe toate în acest sonet.
2011
Vârstă înaltă
8 și cu 8 – două semne,
când le înclini,
dinspre infinit.
Sper să treacă
prin an,
cu bine,
și să-și vadă de drum
singure.
Să urce frumos prin Înălțarea
Sfintei Cruci
și prin Sfinți Dumitru.
Să treacă, la fel, de Sfinții Arhangheli
și de Sfântul Andrei
ocrotitorul.
Și de punctul când ziua
câștigă,
în întrecerea ei cu noaptea.
Când Isus Hristos se naște.
Să-și urmeze
un rost de spițe din roată,
de raze în roata celtică.
Unde primul
să-și schimbe și partenerul.
Ce să poarte
un alt nume.
Două cifre – două semne.
Două talii de albine
în zboruri line;
de viori cântând fără strune.
Doi drumeți,
să-i primești cu pâine și sare,
dar să nu-i oprești la cină!
Ca, apoi,
cel din urmă să ia cârma.
De dragul
unei alte perechi, sub stele.
Două pahare
cu vin și cu pelin,
pline.
Le port cu grijă
printre cuarțuri.
Această rugă,
acest descânt.
15 august 2018
Brend
Pruna,
măslina românului.
Atâtea
poți să faci
din ea.
N-are un zeu,
dar are tărie.
Când treci Istrul,
ia o prună
în gură,
și ești acasă!
Țuica de prună,
la români.
Potirul Santo Grial
Sfânt potir al Cinei.
Am venit până aici,
în catedrala
din Valencia,
să-ţi văd în lumini
strierile
între verde smarald şi
roșuri.
Trimis roman
în creştinătate.
Am venit să-ţi văd forma
de boltă întoarsă
spre cer,
mulțumită artei,
ce-ți restituie
taina mâinilor
care se roagă.
Sfânt al salvării şi-al căutării.
Cum ai păstrat
culoarea de sânge
a vinului;
a sângelui
de pe Golgota;
cum cânţi
între pietre preţioase;
între patru Evanghelii,
patru puncte
cardinale,
patrul crucii!
Care spun că am
existat
și căutăm încă.
TURNUL
Drum în sus,
spre vârful unui turn.
De unde vezi păsările
zburând mai jos.
Și vezi,
în alt veac,
părinți și frați
și surori,
care nu mai sunt;
un răzbi mondial,
din care-ai scăpat
cu viață;
„o stafie”
umblând „prin Europa”;
oameni ce nu te văd
și femei frumoase,
care au fost.
Vârsta a patra,
în vârful unui turn.
De unde vezi
„Nelimitatul”
și „Viitorul”,
unui poet.
Dar există ea?
Unde treptele
sunt numai
pentru urcat.