creepy eco
odată aproape că l-am scăpat pe fiul meu
după ce l-am ridicat la înălțime
cu un singur braț întins deasupra capului
să-i reorientez cumva teribila voință
(voia să combine niște pietre în șanț)
și toate astea în prezența lui tata
care s-a panicat
a reușit să spună doar
te jó isten!
pentru o clipă chiar mi-a alunecat din mână
l-am prins strângându-l de gulerul cămășii
(mărimea 12-18 luni)
ca și cum i-aș cere socoteală pentru ceva
copilul crește la maxim
predispoziția de a provoca accidente
să-i cer socoteală pentru lupta
dintre egourilor noastre
care a și început deja!
nevoia de a zămisli viață nouă
(ce demers plin de curaj și noblețe)
adâncește acum și mai mult
umbrele lungi
unde trag muștele cu față umană
să cartografieze și să exploateze
să sugă miezul de energie din planetă
gogoașa înfuriată
dorințe contradictorii răvășesc nervii copilului
singura certitudine în confuzie e arătătorul
îndreptat proto-imperativ spre un obiect oarecare
urmărim încordați blestematele bile de loto
încercăm să forțăm asupra lor un sistem
fete multe au primit de la mine insignele extazului
probabil că m-aș liniști doar dacă ar țâșni sânge din uretră
probabil carne de melc sub diamante
odată am visat o gogoașă un copil nedezvoltat
care încerca să se ridice din farfurie și să strige
fondantul
am fost la clubul copiilor și, în timp ce făceam rezervarea, a cerut să fie dus la mașinuțele amplasate ca decor în vitrina cu prăjituri. m-am supus cererii. câteva zile mai târziu, la petrecere, i-a condus pe ceilalți copii, veniți cu prima ocazie la club, să vadă vitrina din afară, din exteriorul peretelui de sticlă al clădirii. apoi s-a dus înăuntru, cu strigăte entuziaste, urmat îndeaproape de ceilalți, pentru a le-o arăta în toată concretețea ei tactilă. luându-și avânt, a lovit-o de mai multe ori cu palmele, gest obișnuit la copiii mici. (sunt foarte mândru de el.)
cum își fac unii prieteni. ne prezintă o iluzie, se dezvăluie apoi în fața noastră, simțim că am ajuns la un alt nivel de profunzime grație bunăvoinței lor, nu știm că ceea ce ni s-a dezvăluit e o altă iluzie. ei nu știu că ceea ce păzesc e sticlirea răcoroasă și sterilă a spațiului menit să păstreze și etaleze elaborate produse zaharate. sufletul nostru tânjește să plutească în aerul rece cu sclipiri aurii al vitrinei din cofetărie, abia atingând fondantul.
ne atrage tensiunea persoanei. ne atrage pentru că e neîndemânatică, lipsită uneori de grație, cu o încredere în sine împrumutată de la un clovn cu deficiență de vorbire. ne atrage pentru că așa suntem și noi. ce plăcut și ce bucurie dansul unui cuplu, atunci când ambii izbucnesc în râs și uită de stânjeneala provocată de vreun neajuns închipuit, de limitări, lipsa coordonării, emoții etc.