Hervay Gizella

Hervay Gizella

S-a născut la 14 octombrie 1934 la Makó (Ungaria), într-o familie modestă, cu mulţi copii. A terminat liceul la Zalău, urmând Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, secţia de limba şi literatura maghiară. A fost redactor la revista pentru copii Napsugár (Rază de soare) şi la Ifjúmunkás (Tânărul muncitor), profesoară la liceul maghiar din Bucureşti. A fost căsătorită cu Szilágyi Domokos, cu care a avut un fiu, Attila, mort în cutremurul din 1977. A debutat în 1963 în colecţia „Forrás” cu volumul Virág a végtelenben (Floare în nemărginit). A mai publicat Reggeltől halálig (De dimineaţa până la moarte, 1966), Tőmondatok (Propoziţii simple, 1968), Űrlap (Formular, 1973) ş.a. Un loc aparte ocupă în creaţia ei Cartea lui Kobak (1966), hipocoristic pentru Attila, carte de poveşti, şi A doua carte a lui Kobak (1968). A fost inclusă în antologia lui Tudor Balteş Tineri poeţi maghiari din România, Editura Dacia, Cluj, 1979, iar în 1988, Editura Kriterion a publicat volumul Amprente, versuri, în traducerea Anamariei Pop. A tradus din poezia Anei Blandiana un volum intitulat Homokóra (Clepsidră, 1971). În 2010, la Editura Kriterion din Cluj-Napoca a apărut integrala poetică Az idő körei (Cercurile vremii), ediţie critică îngrijită de Balázs Imre József.

A murit la 2 iulie 1982, la Budapesta.

 

Prezentare şi traducere de Kocsis Francisko

 

     GARD DE SÂRMĂ GHIMPATĂ

     (SZÖGESDRÓTKERÍTÉS)

 

între un strat de cartofi

şi o tarla de

floarea-soarelui

 

frunze pârjolite

de porumb

 

nu îndrăznesc să trec

peste gard

 

mă văd într-o

groapă comună

în adâncul Europei

 

unde nici n-am fost

 

 

 

     SISTEMUL SOLAR

     (AZ A NAPRENDSZER)

 

pe care îl văd numai

dacă stai lângă mine

în atmosfera terestră comună

acel sistem solar

ne transmite

un mesaj

 

poate tocmai

ceea ce poţi vedea

numai dacă stau lângă tine

în atmosfera terestră comună

 

ori ne trimite mesaje

o planetă nevăzută?

 

poate locuim acolo?

iar aici în atmosfera terestră

comună doar trăim?

 

 

     CEI CE SE ZBAT ÎN VISCOL

     (A HÓFÚVÁSBAN KÜSZKÖDÖK)

 

cu răsuflarea tăiată

în faţă

 

cu rămăşiţa de speranţă

 

cu cuţitul gerului

în coastă

 

cei ce nu-şi mai găsesc

nici propriile urme

 

lumina pâlpâitoare

de felinar

 

 

     PICĂTURA DE SÂNGE

     (A VÉRCSEPP)

 

îngheaţă

în aer

 

pe cer

se roteşte

un metalic disc solar

 

sub coaste

clopotul

bătut în dungă

 

gândurile

cad

picătură cu picătură

 

de pe pământ

spre cer

 

 

     PE CINE INTERESEAZĂ POSTERITATEA

     (KIT ÉRDEKEL AZ UTÓKOR)

 

şi aplauzele înfundate

presate

în manualele şcolare?

 

vacanţa

dintre două poezii?

 

ai tabla în faţă:

să nimereşti cu precizie

ţinta

 

înainte de a fi luat

la ţintă

de tăcere

 

 

     Pentru că speranţa e o mierlă neagră

(Mert a remény feketerigó)

 

închisă într-o colivie de beton

îşi loveşte moţul de peisaj

dar nu amuţeşte

nu amuţeşte

 

zboară trupul firav izbindu-se de pereţi

sânge închegat i-s penele plicul

e însuşi gândul fără apărare

telegramă imposibil de trimis

dimineaţa dacă mă trezesc frântă

îndărătul frunţii mele e închisă

lumea mierlei negre

nu amuţeşte

nu tace

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.