S-a născut la 14 octombrie 1934 la Makó (Ungaria), într-o familie modestă, cu mulţi copii. A terminat liceul la Zalău, urmând Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, secţia de limba şi literatura maghiară. A fost redactor la revista pentru copii Napsugár (Rază de soare) şi la Ifjúmunkás (Tânărul muncitor), profesoară la liceul maghiar din Bucureşti. A fost căsătorită cu Szilágyi Domokos, cu care a avut un fiu, Attila, mort în cutremurul din 1977. A debutat în 1963 în colecţia „Forrás” cu volumul Virág a végtelenben (Floare în nemărginit). A mai publicat Reggeltől halálig (De dimineaţa până la moarte, 1966), Tőmondatok (Propoziţii simple, 1968), Űrlap (Formular, 1973) ş.a. Un loc aparte ocupă în creaţia ei Cartea lui Kobak (1966), hipocoristic pentru Attila, carte de poveşti, şi A doua carte a lui Kobak (1968). A fost inclusă în antologia lui Tudor Balteş Tineri poeţi maghiari din România, Editura Dacia, Cluj, 1979, iar în 1988, Editura Kriterion a publicat volumul Amprente, versuri, în traducerea Anamariei Pop. A tradus din poezia Anei Blandiana un volum intitulat Homokóra (Clepsidră, 1971). În 2010, la Editura Kriterion din Cluj-Napoca a apărut integrala poetică Az idő körei (Cercurile vremii), ediţie critică îngrijită de Balázs Imre József.
A murit la 2 iulie 1982, la Budapesta.
Prezentare şi traducere de Kocsis Francisko
GARD DE SÂRMĂ GHIMPATĂ
(SZÖGESDRÓTKERÍTÉS)
între un strat de cartofi
şi o tarla de
floarea-soarelui
frunze pârjolite
de porumb
nu îndrăznesc să trec
peste gard
mă văd într-o
groapă comună
în adâncul Europei
unde nici n-am fost
SISTEMUL SOLAR
(AZ A NAPRENDSZER)
pe care îl văd numai
dacă stai lângă mine
în atmosfera terestră comună
acel sistem solar
ne transmite
un mesaj
poate tocmai
ceea ce poţi vedea
numai dacă stau lângă tine
în atmosfera terestră comună
ori ne trimite mesaje
o planetă nevăzută?
poate locuim acolo?
iar aici în atmosfera terestră
comună doar trăim?
CEI CE SE ZBAT ÎN VISCOL
(A HÓFÚVÁSBAN KÜSZKÖDÖK)
cu răsuflarea tăiată
în faţă
cu rămăşiţa de speranţă
cu cuţitul gerului
în coastă
cei ce nu-şi mai găsesc
nici propriile urme
lumina pâlpâitoare
de felinar
PICĂTURA DE SÂNGE
(A VÉRCSEPP)
îngheaţă
în aer
pe cer
se roteşte
un metalic disc solar
sub coaste
clopotul
bătut în dungă
gândurile
cad
picătură cu picătură
de pe pământ
spre cer
PE CINE INTERESEAZĂ POSTERITATEA
(KIT ÉRDEKEL AZ UTÓKOR)
şi aplauzele înfundate
presate
în manualele şcolare?
vacanţa
dintre două poezii?
ai tabla în faţă:
să nimereşti cu precizie
ţinta
înainte de a fi luat
la ţintă
de tăcere
Pentru că speranţa e o mierlă neagră
(Mert a remény feketerigó)
închisă într-o colivie de beton
îşi loveşte moţul de peisaj
dar nu amuţeşte
nu amuţeşte
zboară trupul firav izbindu-se de pereţi
sânge închegat i-s penele plicul
e însuşi gândul fără apărare
telegramă imposibil de trimis
dimineaţa dacă mă trezesc frântă
îndărătul frunţii mele e închisă
lumea mierlei negre
nu amuţeşte
nu tace