Franz Wright (1953-2015) este fiul poetului James Wright (1927-1980), aceștia reprezentând singurul cuplu tată-fiu câștigător al Premiului Pulitzer pentru poezie. Beneficiar a numeroase burse de creație și profesor la diferite universități, Wright jr. a fost și angajatul unei clinici psihiatrice. Poezia sa are ca punct de plecare o stare de angoasă existențială, care este depășită prin abordarea și sublimarea temelor singurătății, a bolii sau a spiritualității, pentru a ajunge, în punctul său de apogeu, într-o zonă de transcendență religioasă aproape extatică.
Singurul animal
Singurul animal care se sinucide
a ieșit la o plimbare în parc,
s-a tolănit pe o bancă tare
de pe prima stea,
a călătorit până la marginea spațiului
într-un fotoliu,
în timp ce echipajul vorbea
în liniște și s-a întors
pe neașteptate
în camera goală.
Singurul animal care plânge
care își dă jos hainele
și se privește în oglindă,
unicul animal
care își spală proprii dinți—
Undeva
singurul animal care fumează o țigară,
care se culcă și zboară înapoi în timp,
care se ridică și merge să ia o carte
în care caută un cuvânt
a auzit telefonul sunând
în întunecimea de la parter și a decis
să nu mai răspundă.
Iar eu înțeleg
prea bine: de câte ori
nu am luat decizia să mă opresc
de acum înainte
așteptând momentul morții mele
(spațiul pe care l-am ocupat aici
mă împrejmuiește înfricoșător ca apa)
și am spus că nu mă mai întorc niciodată
și totuși
în dimineața asta
m-am ridicat încă o dată
în această lume, în arca
din grădină și mormântul
neocupat de ceea ce
nu îmi pot imagina,
între eternități gemene,
un fel de aripi,
la o distanță mai mult sau mai puțin
egală față de ambele,
ezitând în fantezia numită
conștiință, unde
Tu mi-ai dăruit
în secret un lucru
pe care să-l percep,
ciudațenia albastră, înstelată
și înaltă de a fi
cumva aici.
Ne-ai dăruit în secret fiecăruia câte ceva de perceput.
Acum lipsit de blană, cinstit, copilul Meu
izgonit și
experimental
Ai spus, deși chiar inima ta te condamnă
Eu nu te condamn.
O inimă
E o după-amiază târzie și tocmai m-am întors din
varianta mai lungă a plimbării mele despre care nu știe
nimeni. Pentru prima dată în aproape o lună și
totul s-a schimbat. Este sfârșitul lui martie, am supraviețuit
încă o dată. În dimineața asta o femeie tânără
a descris cum e să tragi cocaină ținând un bebeluș
în brațe. Lumina și apa și norii, uimitor de schimbători
și de vântoși, au fost, în anumite momente,
Tu.
E o singură inimă în corpul meu, ai milă
de mine.
Frunzele maronii au îngropat toată iarna picioarele ființelor moarte
alergând peste iarba uscată care începe acum să se înverzească, ici și colo
primele violete lipsite de miros s-au reîntors, prima stea observată pe
neașteptate în timp ce stai privind fix în apa neagră.
Îți mulțumesc că mă lași să trăiesc puțin ca unul dintre cei
sănătoși; Îți mulțumes că mă lași să aflu cum e să trăiești
astfel. Îți mulțumesc că mă lași să privesc cerul tău înfricoșător
de albastru fără teamă și teribila ta lume fără
teroare, și a ta psihotică, lipsită de dragoste și pierdută
fără de speranță
cu dragostea asta
Dudley Wright
Aprinzând o lumânare pentru tatăl meu
eu sunt de asemenea tatăl meu
aprinzând o lumânare
pentru al său
în trecut, unde el este
de asemenea tatăl său
aprinzând una pentru mine
Traducere și text introductiv de Alex Văsieș