Biel Mesquida (n. 1947) este poet, prozator, eseist şi animator cultural. De formaţie biolog (a coordonat secțiunea de științe și medicină a Enciclopediei Catalane), a ieşit din meseria sa de bază, captivat fiind de experimente (muzicale, poetice, teatrale). A debutat cu romanul Adolescentul de sare (1973), cea mai cunoscută carte de poezie a sa este Cuvânt de poet (2004) iar cea mai recentă carte a sa este un eseu despre Antoni Gaudí şi reforma artistică a acestuia în Catedrala din Mallorca (2015). De optsprezece ani, Biel Mesquida este directorul Festivalului internaţional de poezie Mediterrània, din Palma de Mallorca, pe care izbuteşte să-l menţină cu diplomaţie, dedicaţie maximă şi energie. Anul acesta au participat unsprezece poeţi într-atât de diferiţi, încât alteritatea (ideea de) a fost refernul grupului liric amalgamat în stiluri, tematici, generaţii. Dar exact acest lucru a fost şi ceea ce ne-a unit: faptul că eram alteri unii faţă de alţii şi că reprezentam direcţii lirice diverse şi chiar opuse. Nu sunt singura care a sesizat această marcă, poetul catalan Marçal Font a făcut-o inclusiv într-un sens conceptual liric. Alături de Biel Mesquida, Carlota Oliva a fost companioana noastră statornică, o “fee” mereu doritoare să ne pună la dispoziţie telefoane, fotografii, bilete de avion, hoteluri, taxiuri, autocare în aşa fel încât să ne mallorchizăm cu folos şi spor. Au existat, apoi, prietenii festivalului, mereu empatici şi găzduitori: Margalida şi Oliver, Regine, Susi şi partenerul ei şi ar mai tot fi. Pentru mine, spiriduşul prieten a fost traducătorul catalan Xavixu Montoliu, fără recomandarea căruia nu aş fi ajuns la Festivalul Mediterrània.
Cine au fost poeţii ceilalţi participanţi în festival o voi spune acum, pe scurt, în portrete-crochiu. Miren Agur Meabe, poetă bască, autoare de lăuntru şi de problematizare melancolică a lumii femeieşti şi a paradigmelor existenţiale în general; Miren le citise pe Herta Müller şi pe Lena Constante, drept care a fost o parteneră grozavă de dialog. Maria Cabrera Callis, poetă catalană, probând o lirică ritmată, în prozopoeme şi experimente, cu un recitativ teatral, de impact. Marçal Font (pe care l-am mai pomenit deja), un poet antrenat pentru lecturi publice, pregnant şi actoricesc, cu o lirică amestecată, socială pe de o parte, confesională pe de altă parte. Gonzalo Hermo (galieg), livresc dar şi psihoistoric în acelaşi timp. Enrique Juncosa (mallorchin), o poezie aproape psalmică, discretă, de interior; Enrique era pasionat de lectura lui Emil Cioran. Irakli Kakabadze (georgian), poet spectaculos ca recitativ, cu sonorităţi aparte şi cântece încastrate în poeme, postmodern social când nu este simili-liturgic. Viktor Kulle (rus), livresc şi suav în acelaşi timp, cu recitativ specific slav, sonorizat subtil şi percutant; traducător al lui Iosif Brodski, obsedat de poezia acestuia. Giorgio Luzzi (italian), o poezie transparentă, a sintagmelor limpezi. Diane Regimbald (canadiană), o lirică parţial suavă, parţial de verdict existenţial; am povestit cu ea despre cazul spectaculos al scriitoarei canadience Nelly Arcan. Pau Sif (catalan), o lirică paremiologică aproape. Adrià Targa (catalan), un poet postexistenţialist concentrat.
Biel Mesquida ne-a antrenat să recităm, vreme de patru zile, de şase ori: în Piaţa Mare de Sfântul Gheorghe şi cu prilejul Târgului de carte din Palma; la primărie, omagiindu-l pe teologul, filosoful şi poetul catalan medieval Ramon Llull (1232-1315); la casa memorială a lui Llorenç Villalonga (1897-1980) din Binissalem, cel mai cunoscut prozator mallorchin; la Liceul Joan Alcover (1854-1926), scriitor balear, istoric şi politican, unde elevii şi profesorul lor de literatură au recitat în replică poeme traduse în catalană din textele invitaţilor (am avut norocul să mi se recite şi în română un poem de către un elev, David, stabilit cu familia sa de un deceniu în Palma de Mallorca!); am recitat şi la casa-fermă a compozitorului electroacustic Antoni Caimari (n. 1943), unde am fost înregistraţi în fonoteca acestuia. Dar cel mai important recital a fost ultimul, la Teatrul Principal din Palma de Mallorca (izbitor de asemănător cu acela din Cluj), unde s-au strâns vreo sută cincizeci de spectatori interesaţi să asculte poezie în limbi diferite (şi unele necunoscute).
La Festivalul Mediterrània a fost şi forfotă, experiment asumat, spectacole de teatru, concerte, performance-uri. Un zumzet, un dialog oriunde (la cafea, la bar, la teatru, în piaţă, la hotel, pe malul mării) şi o microarcă a lui Noe, cu tot soiul de jivine poetice. Poezia nu a fost aici o fată de cenuşă, ci o regină. Între recitaluri am călătorit în Portul Pollença şi la farul Formentor, străbătând insula marcată de viticultură, capre sălbatice, pământ roşcat, golfuri sălbatice.
Dar fără „colonelul” nostru poetic şi amiftrion (Biel Mesquida), nimic nu ar fi izbutit. Energia lui debordantă şi generoasă a garantat totul. Impetuozitatea lui a fost obligatorie, ca să funcţioneze festivalul la această a XVIII-a ediţie. Drept care iată istoria concentrată şi metaforică a gazdei noastre şi a musafirilor care am fost:
Allons enfants, precum spunea lebăda Emily (Dickinson),
ca să călătoreşti desăvârşit nu ai nevoie decât de o carte în loc de vapor.
Poeţii sunt indisciplinaţi, au nevoie de un colonel poetic, un stalker pe potriva lor.
Aşa s-a născut povestea colonelului Biel şi a celor 11 apostoli care-au ajuns în insula Mallorca.
Până când şi caprele de cafea de la farul Formentor sunt aici poete prin adopţie mediteraneeană.
Bolovăniş, pescăruşi razanţi, borne kilometrice,
pinii precum nişte cruste lingvistice ale celor care nu au uitat că poezia a fost originea lumii.
În acest casino făcut din conuri, nisip şi povârnişuri schimbăm idiomurile între noi: catalană, petersburgheză, bască, montrealeză, castiliană, clujevită, galiegă, torineză, georgiană.
O Europă ca o ceapă spartă cu pumnul, dar cât de vie în cântările ei!
O Europă pe care Mediterana a rebotezat-o, croindu-i rochie de dans.
Refrenul colonelului nostru poetic din 2016 în timp ce-i șofer pentru cei 11 oaspeţi ai săi:
Me cag în cei care nu mai cred în poezie.