Cei patru pereți ai camerei mele
……………………………………
Știu că totul poate părea sărac,
și că ar trebui alte ornamente,
pentru prietenii mei, mai alese
și mai bogate, și mai de preț.
Dar ce rost au toate aceste cuvinte?
Pereții sunt mai presus de ele
și nu pentru darurile mele mă iubesc.
Pereții nu sunt ca oamenii.
Apoi ei știu că doar pentru puțin timp
mă vor găzdui și îmi vor păstra lucrurile.
Bucuriile și năzuințele mele
și tot ce am aici
se vor duce curând. Puternicii
pereți n-au ce face cu astfel de daruri.
Viața lor lungă nimic nu așteaptă
de la scurta-mi viață.
[Martie 1893]
Pionul
Adesea, privind la jocul de șah,
ochiul meu urmărește Pionul
care încet-încet își taie drum
și spre rândul următor se avântă.
Cu atâta râvnă merge spre capăt
încât să crezi că aici l-ar aștepta
doar desfătări și răsplăți.
Multe încercări îi sunt date.
Sulițe piezișe îl trântesc la pământ;
turnurile îl lovesc cu platoșele late;
în cele două pătrate ale lor,
călăreți grăbiți se întorc,
cu viclenie să-l încolțească;
vreun pion, amenințător, îi taie calea,
din câmpul dușman trimis.
Dar se strecoară printre toate primejdiile
și ajunge la ultimul rând.
Cât de mulțumit e că-i sosit aici,
în înfricoșătoarea linie ultimă;
ce îndreptare, voios, spre moarte!
Fiindcă aici Pionul va muri,
și toate eforturile i-au fost pentru aceasta.
Pentru regină, ca s-o salveze,
ca s-o învie din mormânt
s-a prăbușit în Hadesul șahului.
[Iulie 1894]
Caracteristici
„Ale altora sunt rodnicia fructelor și
nașterilor; pe Tesalian îl cunoști după cal…
semnele acelui oraș sunt logosul și omul”.
Imerios
Fiecare țară, cu emblema ei.
Îl deosebești pe Tesalian după cai și călărit.
La ceas de război
se cunoaște Spartanul; Media,
prin ospețele în risipă;
după plete îi recunoști pe Celți, pe Asirieni după barbă.
În schimb Atena are ca semn
Omul și Cuvântul.
[Noiembrie 1895]
Salomeea
Salomeea pe o tavă de aur îi aduce
capul tăiat al lui Ioan Botezătorul
tânărului sofist grec
ce de la iubire la indiferență trece.
„Salomeea, aș fi vrut”, spune tânărul,
„capul tău să-mi fie adus mai degrabă”.
Ținându-se de astfel de glume.
Și a doua zi unul din sclavii ei vine
purtând capul blond al iubitei
pe tava de aur.
Dar de dorința-i de ieri, în studiu
adâncit, sofistul uitase.
La vederea sângelui picurând, e scârbit.
Să dispară obiectul acesta însângerat
din fața mea, poruncește, continuând
lectura din dialogurile lui Platon.
[Iunie 1896]
4 Decembrie 1903
Și dacă de dragostea mea nu pot vorbi –
dacă nu vorbesc de părul tău, de ochi, de buze,
totuși chipul tău îl păstrez în suflet,
sunetul vocii ți-l păstrez în minte,
zilele de septembrie ce-mi răsar în vise
dau formă și culoare cuvintelor și frazelor mele,
orice temă aș trata, orice gând aș rosti.
Dușmanii
Pe Consul trei sofiști au venit să-l salute.
Consulul îi pofti să se așeze lângă el.
S-a arătat cu ei prietenos. Apoi le-a zis,
glumind, să fie cu grijă. „Faima
naște invidii. Rivalii scriu. Aveți dușmani”.
Unul din cei trei a răspuns ritos:
„Dușmanii noștri de azi nu ne vor face niciun rău.
Mai târziu vor veni dușmanii noștri, noii sofiști.
Când vom fi neputincioși, vom cere ajutor
și unii dintre noi vor fi în Hades. Cuvintele
și faptele noastre de azi vor părea ciudate
(chiar comice) căci dușmanii vor schimba
stilul și tendințele sofisticii. Nici noi n-am făcut altfel,
eu și ei, schimbând trecutul.
Ce am făcut, și frumos și adevărat,
dușmanii noștri vor prezenta ca prostesc și inutil,
spunând din nou același lucru (și fără efort).
Așa cum și noi am spus cuvintele vechi altfel”.
[Noiembrie 1900]
Teofil Paleologul
Acesta e ultimul an. Iar el e ultimul
împărat al grecilor. Despre care se aud
atâtea lucruri triste.
În disperarea lui, în durerea lui,
Kir Teofil Paleologul spune:
„Mai bine mort decât viu ».
Ah Kir Teofil Paleologul,
cât chin pe neamul nostru și câtă istovire
(câtă silă de nedreptăți și prigoniri)
cuprind aceste cinci cuvinte tragice.
[Martie 1903] ª
