În zilele de 8–10 mai 2025 a avut loc cea de-a XXIX-a ediție a Zilelor revistei Convorbiri Literare, sărbătoare a culturii naționale care, în capitala istorică a Moldovei, a devenit de multă vreme un reper fix al calendarului spiritual. Suita evenimentelor a debutat joi, 8 mai 2025, la ora 17.00, la Casa cu Absidă „Laurențiu Ulici”, printr-un colocviu cu miză emblematică: „Convorbiri literare și unificarea sufletească a României Mari”.
A doua zi a manifestărilor, vineri, 9 mai 2025, la Centrul Cultural „Cela Neamțu” din Ciurea, programul a continuat cu simpozionul „Actualitatea operei politice eminesciene la 175 de ani de la nașterea poetului”. Au urmat lansări de carte: o nouă ediție a publicisticii angajate a clasicului de la Ipotești, precum și o antologie din scrierile lui Teodor V. Ștefanelli. De la ora 18.30, în Sala „Vasile Pogor” a Primăriei Municipiului Iași, a avut loc festivitatea de acordare a Premiilor anuale ale revistei Convorbiri literare.
Premiul Național „Iacob Negruzzi” pentru reviste literare a revenit, de astă dată, revistei noastre. Faptul merită subliniat fiindcă, în peisajul jurnalisticii literare – ritmat de periodicitatea fiecărei publicații (săptămânală, bilunară, lunară, trimestrială, anuală) –, recunoașterea confraților înseamnă mai mult decât un simplu gest de solidaritate: ea confirmă, într-o formă vizibilă, ideea de fraternitate întru edificare culturală.
Avem, slavă Domnului, aplauze și rezerve, acolade și sobrietăți; avem, altfel spus, atitudini diferențiate, inevitabil subiective, chiar și atunci când ne străduim ca ele să se exprime public în forme cât mai deplin acceptabile, cu politețe și în acord cu un cod al onoarei moștenit din vremuri în care acesta părea să aparțină, mai curând, aristocrațiilor prin naștere decât celor ale spiritului. În același sens, exultările ni le îmblânzim până la dozaje suportabile, urmând o normă a măsurii care – după un secol al refulărilor și defulărilor, al cenzurilor și al exploziei nedisimulate – poate părea desuetă ori chiar dovada unor sensibilități stătute, lipsite de îndrăzneală. Ne asumăm însă această opțiune, convinși că flacăra nu are nevoie de ornamente parazitare: adevărul social se sprijină pe dialog, echilibru, seninătate și valorizare constructivă, în bună credință.
Desigur, credem – măcar unii dintre noi – și în valoarea estetică: în capacitatea artei de a provoca mintea prin alcătuiri fragile a căror forță nu se măsoară doar prin justețe socială, ci și prin anvergura cu care susțin ideile și, mai ales, prin puterea de a mobiliza emoțional partenerul de la celălalt capăt al creației: cititorul, receptorul, sau – cum va prefera fiecare să-i spună. Ni se pare că arta poate mobiliza mai mult, uneori chiar integral, prin mijloace distincte de cele ale propagandei civice, politice ori religioase. Aici dospește, poate, unul dintre secretele greu măsurabile, inefabile, ale perenității ei: capacitatea de a înaripa, de a duce departe – în ani și chiar în milenii – cu mijloacele cuvântului tratat artistic, cu măiestrie, căutând să producă jubilație, să reașeze interioritatea într-o poziționare mai bună decât cea cotidiană.
Iar când confrați angajați în aceeași direcție – a explorării fertile prin scrisul de idei și de sentimente, bine înșurubate în forme suple și viguroase, fugare și totuși capabile de reveniri, de neașteptate limpeziri în luminișuri de sens – ne oferă, cu generozitate și lealitate, mărturia prețuirii lor, o primim cu recunoștință, cu inima deschisă, mulțumindu-le.
Anul acesta, Premiul Național „Iacob Negruzzi” pentru reviste literare, acordat de revista ieșeană Convorbiri literare, ne-a fost oferit nouă. Bucuria este pe măsură și ne face recunoscători față de toți cei care, citindu-ne, au găsit ceva demn de nobilul lor interes. Îmbrățișări cordiale convorbiriștilor, Uniunii Scriitorilor – și deplină afecțiune, la rândul nostru!