Lecturi în Atelier

Lecturi în Atelier

 

 

Am început acest proiect în urmă cu câteva luni. Prima ediție a avut loc în data de 7 noiembrie 2016, iar primul meu invitat a fost poetul Dan Sociu. Mi-am dorit, în primul rând, ca acest nou club de lectură să nu urmărească tiparul vechiului cenaclu literar. Cu alte cuvinte, morfologia întâlnirilor e, întâi de toate, una flexibilă. Aș aminti, în al doilea rând, faptul că tocmai caracterul experimental al cafenelei (Atelier Café – Cluj, strada Memorandumului, nr. 9, la etaj) mi-a sugerat posibilitatea încropirii unui nou format. Mă refer, desigur, la evenimentele ce au loc aici (concerte, expoziții și altele), dar, mai ales, la designul propriu-zis al localului (materialul preponderent folosit e cartonul). Dimensiunea radicală, ca să zicem așa, a ideii de atelier a migrat, așadar, și în arhitectura întâlnirilor cu profil cultural. N-aș putea spune că e vorba de un workshop (în sensul adevărat al cuvântului), ci, mai degrabă, de constituirea unui spațiu al libertății dedicat în întregimii literaturii și, mai ales, dimensiunii pragmatice (sonore, vizuale, performative) a acesteia. În consecință, nu cred că ar fi deplasat să vorbesc despre instituirea unei comunități alternative dedicate iubitorilor de literatură.

Fie că e vorba de o scurtă prezentare urmată de un dialog pe care îl întrețin cu autorul invitat, fie că e vorba de o serie de intervenții, lectura e gândită întocmai unui eveniment cultural. Lectura scriitorilor invitați e urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri (Q&A), iar finalul nu e altul decât acea sesiune de autografe. Dan Sociu și-a prezentat, pe scurt, proiectul la care lucrează momentan, mărturisind că e vorba, în cuvintele lui, de „un fel de roman în versuri” (poetul a citit câteva texte noi pe un fundal muzical – foarte apropiat de ceea ce am putea numi un performance hip-hop). Dan Coman (22 noiembrie 2016) ne-a vorbit și el despre proiectele lui de viitor. Rețin aici nu doar apariția unei noi antologii, ci și cea a unui nou volum de versuri. Ștefan Manasia (20 decembrie 2016) le-a vorbit celor prezenți despre cea mai recentă publicație a sa (Stabilizator de aromă – o colecție de eseuri, cronici și recenzii literare), dar și despre construcția unor noi poeme narative din care a și citit. Conceptual vorbind, s-a discutat nu doar despre importanța generației 2000 în cadrul poeziei contemporane, ci și despre existența sau non-existența unei noi „promoții” de după fenomenul douămii, dar, mai ales, despre rolul formelor fixe în textele tinerilor scriitori. Reproduc aici, cu permisiunea lor, câteva poeme.

Alex Ciorogar

 

Dan Sociu

 

ianuarie

 

Încă o iarnă fără anestezii alcoolice

multe ceaiuri și priviri pe geam melancolice

spre curtea cu un cîine bătrîn și isteric

treziri clare și fără sens pe întuneric

 

 

sub cerul alb, lângă curul ei dulce, adormit –

ce-i cu mine, de ce nu pot să fiu fericit

 

cu împreunările prelungi și magice

care, ca orice magie, rezolvă orice

în afară de stricăciunile tragice?

 

ianuarie

 

Pisica nu se-ntreabă ce face

dar dacă s-ar întreba

numai ce s-ar întoarce

de pe o parte pe alta

și ar afla

 

 

 

Dan Coman

 

numai ea

 

am visat fluturele-labrador

zbura de unul singur pe Grigore Bălan,

încolo și-ncoace,

cu capul plecat

 

am visat orașe din suedia

 

o femeie bătrînă storcînd soarele ca pe-o cămașă

deasupra unui lighean

 

am visat-o pe elena ceaușescu, tînără și neașteptat de frumoasă

ascultînd radioul în casa bunicilor mei,

sorbind dintr-o cană cu lapte fierbinte

 

am visat sîni mai mici decît pasărea colibri,

coapse uscate, sexele enorme ale unor cunoscuți

 

am visat un copil care înota seara

într-un bazin plin cu cafea,

înaintînd lent și sigur prin caimacul care foșnea ca iarba uscată

 

am visat limba italiană, o montau niște adolescenți la o măsuță

din piese colorate de lego

 

și-n tot acest timp, cît eu am dormit și am visat,

ea a dormit foarte departe de mine

și m-a visat

 

transcria fiecare vis pe care-l aveam

apoi visa încă o dată

să se asigure că a notat absolut tot

 

cînd apărea lumina ne trezeam fiecare-n altă parte și începeam viața,

mergeam la serviciu, făceam cumpărături,

aveam grijă de alții

 

și afară ningea, era o zăpadă albastră și moale, de pluș

fluturele-labrador zbura de unul singur pe Grigore Bălan,

încolo și-ncoace,

cu capul plecat

 

nu ne recunoștea

 

Ștefan Manasia

 

3.

 

Nu vorbeam despre asta.

Nu vorbim despre asta.

Pentru că mi se pare insuportabil să te manipulez,

fie și neintenționat, și, dacă mi-ar plăcea, uneori,

să îți deschid ochii asupra relațiilor dintre adulți, luptelor de dominație,

hegemonie și răzbunare, ezit pînă la urmă și mă retrag,

pentru o mie de ani, ca un leviathan

într-o schemă suicidală.

 

4.

 

Dar avem o complicitate, noi doi,

și complicitatea asta nu ne-o poate lua nimeni.

Ne îmbrățișăm din senin, apoi unul strînge un pic mai tare,

celălalt un pic mai mult, pînă cînd ne simțim,

prin straturi de haine, inimile bătînd puternic, accelerat:

două pisicuțe cu burticile lipite, mi-ai zis. Asta e dragostea

despre care ezit să vorbesc, Ester,

îndoita vibrație, pe care sînt sigur că, dacă ai simțit-o acum,

ai s-o păstrezi toată viața. Te desprinzi din brațele mele firesc

și încaleci bicicleta ta roz,

plutești pe aleile curbe, întortocheate,

pline de semne de circulație care se bat cap în cap,

bucuroasă și luminoasă în lumea ta,

ca să revii la punctul de unde am plecat – intrarea în skatepark.

 

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.