Baia finlandeză din preajma cinematografului cu eroii comsomolului, proptiți în fața clădirii, era printre primele instituții de relaxare sexuală, destinată nomenclaturii de partid și a conducerii de vârf a KGB-ului republican. După ce, de două zile, la Chișinău sosise trimisul special al Moscovei să ancheteze un caz deosebit de important, generalul Kriukov, ca o gazdă primitoare, dădu indicații să fie organizată o partidă de purificare trupească cu aburi la cele mai ridicate standarde practicate în domeniu. Discuția dintre cei doi securiști se lungi mult peste timpul rezervat escapadei…
– În cei doi ani, cât a stat pe aici, în Moldova, darahoi Leonid Ilici s-a dovedit a fi un curvar de mare calibru! Te rog să mă crezi pe cuvânt! exclamă râzând Kriukov și-și turnă încă o halbă cu bere, lăsând cearșaful alb să-i lunece de pe umerii goi, semn că se îmbătase destul de tare.
Mursecând o coadă de pește, oaspetele moscovit încuviință din cap, îl fixă cu privirea-i tulbure și se pregăti să adauge ceva, dar Kriukov îi luă piuitul cu o mișcare nervoasă de mână.
– Știu că știi, dar nu știi chiar totul! Ce crezi că știi despre Klara? Știi cine a fost Klara? Știu că știi, dar cum a apărut ea în preajma lui Leonid Ilici, iată întrebarea! În antecamera lui, asta am în vedere!
Interlocutorul mai făcu o tentativă să răspundă la întrebarea pusă, dar renunță când simți palma grea căzând pe grumazul lui.
– Sașa, crezi că dacă te-au trimis la Chișinău să conduci ancheta asta, poate cea mai importantă din ultimul timp în întreaga Uniune Sovietică, l-ai și apucat pe Dumnezeu de picioare? Sau ți se pare poate că dacă ai ajuns șef de secție la Lubianka înseamnă că le știi pe toate? Știu că știi, dar nu totul! Asta am vrut să-ți spun. Eu conduc KGB-ul de aici și, prin urmare, nici măcar o muscă nu are dreptul să zboare fără voia mea. Iată din ce perspectivă trebuie să pornească orice acțiune și orice raționament de-al tău! Înțelegi încotro o înclin? Tare nepriceput mai ești, darahoi tovarășe maior Afanasiev! Păi, eu i-am găsit-o pe Klara! Eu i-am plasat-o în câmpul muncii, ca să zic așa. Mă întrebase într-o bună zi dacă i-aș putea face rost de o stenografă. Să-i fac rost! De parcă ar fi vorba de o eșarfă englezescă sau de o periuță de dinți americană. Nu zău, îți vine să crezi una ca asta? De ce stenografă? l-am întrebat. Păi, am deja o secretară, o moldoveancă foarte drăguță! mi-a răspuns râzând cu poftă. O smugleanca-moldoveanca! Avea gusturi fine dragul nostru Leonid Ilici! Lăsând la o parte glumele și cârcotelile, trebuie să recunosc faptul că pentru mine, pe atunci, proaspăt președinte al Comitetului Securității de Stat, a găsi o stenografă pentru prim-secretarul Comitetului Central reprezenta o misiune cât se poate de responsabilă. Asta nu ți-e să remorchezi o târfă într-o baie finlandeză, așa cum am făcut noi cu astea două parașute, nu, Sașa, era cu totul altceva! Era o misiune de partid și însemna să mobilizez întregul aparat al securității de stat pentru ca, în cele din urmă, să-i propun liderului comuniștilor din republică cea mai bună variantă, cea mai ingenioasă soluție, cea mai proaspătă și potrivită candidatură. Și cum mă chinuiam în acele zile să inventez o ieșire onorabilă din situație, hopa! –, am avut parte de o întâmplare salvatoare! Nu mai țin minte în ce împrejurări, dar am fost invitat la o ședință solemnă de partid dintr-un raion din nordul republicii. La un moment dat, am observat-o, ceva mai lateral, pe o tânără de o frumusețe uluitoare. Nu exagerez. L-am întrebat pe secretarul pentru propagandă cine este fata și mi-a explicat că e angajată de curând la comitetul raional, venită din Volgograd sau din Leningrad, nu era sigur. Cu ce se ocupă aici? l-am mai întrebat. Stenografiază, are grijă de procesele verbale ale organizației de partid, ca să fie totul în ordine, mi-a spus cu satisfacție. Stenografă? am tresărit uimit. Cine să creadă în asemenea coincidențe? Dar uite că în viață se întâmplă și astfel de lucruri uimitoare. Crezând că aceste informații sunt insuficiente, secretarul a adăugat că tânăra este logodnica lui Ivan Ivanovici. Care Ivan Ivanovici? Cum e numele lui de familie? Cine este? Instructor în secția agricolă, m-a lămurit imediat. Toată lumea îi spune Ivan Ivanovici. L-am invitat imediat pe instructor la o discuție privată și i-am explicat ce avantaje și ce beneficii ar putea să apară în cariera lui în cazul în care o trimite pe Klara imediat, chiar azi, să muncească în subordinea lui Leonid Ilici. Ei, continuarea poveștii o știi și tu!
– Știu că știu, dar nu știu totul! Toate detaliile, la asta mă refer! preciză maiorul și mai turnă vodcă în pahare. Vrei să spui că Leonid Ilici a avut grijă mai târziu de Ivan Ivanovici și l-a instalat în fotoliul de prim-secretar?
– Nici chiar așa de rapid cum îți imaginezi! se încreți Kriukov de parcă ar fi auzit o versiune falsă a poveștii de dragoste dintre Tatiana Larina și Evgheni Oneghin. Când medicii au confirmat că Klara e însărcinată în luna a patra, darahoi Leonid Ilici m-a rugat să rezolv problema. Tu mi-ai adus-o, tu să mă scapi de ea, mi-a spus, de parcă anume mie îmi aparținea ideea să-i găsesc o stenografă. Dar să treacă totul în liniște și bună înțelegere, adăugase, ducând degetul la buze, fără excese sau mai știu eu ce scandal sentimental. Nu am nevoie de neplăceri de felul acesta înainte de plecarea la Moscova. L-am înțeles. Auzisem despre iminenta avansare în post. Ce-mi rămânea să fac? Am discutat încă o dată cu Ivan Ivanovici și i-am explicat și de data asta de ce avantaje și de ce beneficii s-ar putea bucura dacă o ia de soție pe Klara. N-a fost ușor, trebuie să recunosc, fiindcă instructorul s-a opus cu vehemență ideii de însurătoare. Exista deja o ruptură în relația dintre cei doi. Instructorul îi declarase fetei că nu vrea s-o mai vadă, că nu vrea să mai aibă de-a face cu o curvă… Ei, și așa mai departe, știi tu, dar nu știi chiar totul! Îl înțelegeam perfect, ce să mai vorbim! Dar, pe de altă parte, interesele partidului trebuie să primeze și nu meschinăriile de ordin personal. Și atunci i-am spus băiatului: Nu fi dobitoc, tovarășe instructor! Leonid Ilici e avansat în post, în scurt timp pleacă la Moscova, direct în Biroul Politic. Înțelegi ce înseamnă asta? Înțelegi că-i suficient să spună acolo, sus, doar un cuvințel și viața ta se va schimba radical? Ca să vezi, mi-a dat ascultare, dobitocul! Brejnev nu l-a uitat și a ținut să-l răsplătească pentru serviciul făcut. În cele din urmă, Ivan Ivanovici a devenit prim-secretar. Într-un fel, ascensiunea lui atât de fulgerătoare mi-o datorează mie, nu altcuiva! Și acum, îl vezi ce face? Are tupeul să mă cheme în biroul lui și să-mi dă indicații!
– Tovarășe general, interveni șovăitor maiorul Afanasiev, Ivan Ivanovici execută, de fapt, dispozițiile venite de la Moscova.
– Dispoziții venite de la Moscova, pe naiba! Sașa, nici nu mă mir că la vârsta ta n-ai avansat mai sus de gradul de maior și te mulțumești cu postul de un biet șef de secție! Chiar nu pricepi ce vorbesc? Eu sunt Președintele Komiteta Gossudarstvennoi Bezopasnosti MSSR. E clar? Chiar dacă centrala de la Lubianka mă ține pe linie moartă în această văgăună de republică, oricum, aici, eu chem pe oricine la raport. În biroul meu, nu altfel!
– Tot nu înțeleg: care e cauza supărării dumneavoastră?
– Ca să înțelegi în ce constă supărarea mea, am să-ți spun doar ce fel de indicații mi-a dat prim-secretarul. Știi sau nu știi? Știu că știi, dar nu știi totul! Păi, a trântit o prostie mai mare ca dânsul! Zicea să organizez un proces exemplar, cu ecou unional, de condamnare a lui Vasile Vâlcu, pentru activitate antisovietică. În felul acesta, zicea, vom anihila mișcarea naționalistă din Moldova! Ei, spune, ce înțelege profanul și prostănacul acesta în munca noastră?! A rămas blocat în mentalitatea lui de instructor în secția agricolă. Spune-mi, n-ar fi mai indicat să se întoarcă acolo unde îi este locul? Să fie bun să stea la fermele lui de vaci și să-și inspecteze lanurile de popușoi! Iar noi vom face ceea la ce ne pricepem cel mai bine! Nu-i așa, Sașa? Hai, încă o sută de grame și înapoi, la temperaturi înalte, să ne scufundăm în aburii salvatori!
După ce goliră paharele, cei doi securiști, sprijiniți de parașutele lor blonde, intrară în încăperea căptușită cu scânduri