În cartea sa, Das Alt- und Neu-Teutsche Dacia (Nürnberg, Kramer, 1666, p. 472-480), Johannes Tröster realizează o mică sinteză numismatică, pe baza lucrărilor unor istorici ai vremii, ca Stephanus Zamosius, Wolfgang Lazius și – cum mărturisește el însuși – „alți profesioniști care scriu despre monede”. El prezintă monede grecești și romane găsite în Ardeal, în ruinele orașelor sau palatelor, în grădini sau pe arături; „cu câțiva ani în urmă” – scrie el – în Vărd, lângă Agnita, un porc a scurmat lângă o pivniță, scoțând la suprafață o mare oală de cupru plină cu monede romane de argint. Tot întâmplător a fost găsită comoara lui Decebal, în Strei (cf. Descoperirea aurului în apele Streiului, 1543. Steaua nr. 4/2025, 10-11). Faptul că monedele sunt scoase la lumină în asemenea locuri și împrejurări ne asigură că ele nu sunt falsificate, cum se întâmplă în alte părți.
Tröster denumește și descrie monede regale, împărătești sau ale unor personaje legendare etc., după cum urmează: Philip Macedoneanul, Alexandru cel Mare, Darius, Lysimach, Pergam, Hercule, Milon din Croton, Semiramida, Cotiso, Sarmitis, unele dintre ele fiind imprimate și pe revers, de pildă: pe moneda lui Milon din Croton e imprimat un taur, pe a regelui Sarmitis, un mistreț, pe a lui Alexandru, un cal, pe a lui Cotison, un cerb, pe a lui Pegas, Victoria înaripată și minotaurul, pe a lui Lysimach, un cal înaripat; monedele de aur ale lui Lysimach cântăresc cât doi sau trei ducați maghiari, scrie Tröster; el adaugă legenda după care Alexandru cel Mare, din mânie, a poruncit ca Lysimach să fie expus unui leu, într-un spațiu închis, dar el, înfășurându-și mâna într-un material textil, și-a băgat mâna în gura leului, i-a prins limba, ținându-i-o până când acesta s-a sufocat. El a urmat lui Alexandru cel Mare ca rege peste Tracia și a fost prins de Dromichete, regele geților.
Multe monede ale lui Alexandru cel Mare sunt de greutatea unui ducat; ele înfățișează un tânăr frumos, cu cască, fără barbă, cu nas cam coroiat, iar pe revers sunt înfățișate diferite animale, o căruță ori o corabie, în care șade Apollo răspândind raze; în dreapta ține sceptrul, iar în stânga, biciul cu care mână patru cai; sub el scrie MONOY, adică monarhul lumii trebuie să fie așa cum e soarele pe cer, o axiomă învățată de preceptorul său de la Aristotel; acesta a fost răspunsul pe care Curtio l-a dat lui Darius. Câteodată, Alexandru e imaginat ca Hercule, iar altădată, cu cască și smoc de pene lăsate pe umeri; pe cealaltă față se află uneori un cap de bărbat, împodobit cu mari coarne de taur, răsucite, imitat mai târziu de regii macedoneni. Pe aversul altei monede alexandrine e înfățișat regele, tânăr și frumos, cu nas de grifon, iar pe revers, Victoria înaripată, cu haine care atârnă pe pământ și cu o legendă în limba greacă. În fine, aversul alteia reproduce imaginea lui, iar reversul, Mercur, cu calul înaripat Pegaso și cu caduceu în mână; o monedă a Republicii Ionice reprezintă pe avers o vacă lingându-și vițelul, iar pe revers, un vultur.
Cele mai multe monede romane sunt din argint, căci, după mărturisirea lui Plinius, romanii primeau tribut în argint din partea tuturor națiunilor, cu excepția celor din Spania și din Dacia, de unde primeau aur. Dintre monedele romane găsite în Ardeal, Tröster menționează pe C. Caesar: cap chel, acoperit cu cunună de lauri, nas ridicat, și următoarea legendă: C. CAESAR AUG. PONT. MAX. TRIB. P., iar pe revers se află trei nimfe cu cornuri ale abundenței și legenda: Julia, Drusilla, Agrippina. Pe altă monedă figurează Mater Deorum, Cybele, cu leii ei.
Pe o monedă apare imaginea lui Antoninus Pius cu o zeiță, care îi dă vultur și sceptru, cu legenda: Provid. Deor.
Gallienus, considerat uzurpatorul Imperiului Roman, e însoțit de „frumoasa inscripție”: DIS PROTECT.
Traian, care a constrâns Ardealul, Muntenia și Moldova sub Imperiul Roman, a lăsat numeroase monede, pe unele cu inscripția: SPES AUG. SPES URBIS. Sau: LOCUPLETATORI ORBIS TERRARUM. Pe moneda soției sale figurează numele: PLOTINA AUGUSTA, iar pe revers sunt înfățișați doi păuni sărutându-se, cu inscripția: CONSECRATIO.
Tröster avea cunoștință și de monede cu împărați: M. Commodus Antoninus, Domitianus, Diocletianus, Gordianus, Constantin cel Mare, Constantius și Maximinianus, la descrierea cărora renunță. Lucrarea lui J. Tröster este considerată prima încercare de sinteză, dar nu corespunde decât parțial criteriilor de alcătuire a catalogului numismatic aflat în lucru în prezent la noi, și anume lipsește indicarea deținătorului, emitentul și cronologia monedelor, dar conține, în schimb, descrierea pe avers și revers, greutatea fiecăreia și e indicată legenda, încât informația oferită poate fi de folos realizatorilor catalogului actual.