Cartea lui Alex Ciorogar Ascensiunea autorului în epoca globalizării digitale (Presa Universitară Clujeană, 2025) este relevantă mai ales dacă o privim prin prisma densității ideilor. În acest studiu dedicat statutului autorului și autorităţii celui care scrie, temă esenţială a teoriei literare, autorul relevă intersecţiile creatorului cu provocările erei digitale, prin care legitimitatea auctorialităţii devine fluidă și relativă. Prin cumularea unor procedee și tehnici de close reading și distant reading, într-un registru dens, în care rigoarea se îmbină cu fluenţa frazării critice, cartea revalorizează în cheie conceptuală problematica autorului, într-o abordare interdisciplinară, reunind idei, principii și reprezentări teoretice din domenii diverse (teoria literară, studiile culturale, sociologia artei, studii digitale). Într-un astfel de demers, figura autorului este revizuită din unghiul unei „ecologii a autorului” capabilă să expună forme și dinamici discursive postmoderne.
Teoretizările au drept fundament textele clasice ale lui Roland Barthes (Moartea autorului) și Michel Foucault (Ce este un autor?), texte „mai mult citate decât citite” care au fundamentat dezbaterile și direcțiile cercetărilor referitoare la autor și la autoritatea lui (Moartea autorului circumscrie, îndrăznesc să spun, cea mai citată sintagmă din cadrul studiilor literare moderne și, totodată, cea mai puțin citită analiză a modernității literare). După un Cuvânt-înainte și o introducere lămuritoare, capitolele cărţii se referă la ipostazele auctorialităţii și la reprezentările lor metodologice, la instrumente și concepte referenţiale aplicabile în istoriografia literară și în era digitală (Contestarea auctorialităţii, Definiţii și limite ale auctorialităţii, Metodologie, instrumente și concepte, Întoarcerea biografismului în istoriografia literară contemporană, Epoca globalizării digitale). Substanţiale sunt capitolele ce constituie nucleul cărţii, dedicate lui Roland Barthes și Michel Foucault, în timp ce ultimele secvenţe refac cercul hermeneuticii auctorialităţii printr-o examinare atentă a întoarcerii și a ascensiunii autorului. Legitimarea formelor literare transpuse în text prin intermediul unor structurări discursive distincte remodelează statutul auctorialităţii prin intenţii, metodologii, modele intertextuale și reprezentări digitale, relevând marginalizarea autorului şi întoarcerea lui, în măsura în care globalizarea, interculturalitatea şi dinamica digitalizării influenţează „structura și rolul instituțiilor literare, precum alterează și dinamica drepturilor de autor ori felul în care tehnologiile digitale afectează capacitatea scriitorilor de a se exprima”.
Cu un repertoriu tematic divers și complex, în care se întretaie concepte de teorie literară, sociologie, filosofie, studii culturale sau digitale, cartea se distinge, însă, și printr-o „ciudată și sugestivă dilemă”, căci Alex Ciorogar se află, cum subliniază Corin Braga în finalul Cuvântului-înainte, într-o „ciudată și sugestivă dilemă: propune conceptul de ascensiune a autorului într-o lucrare în care el însuși nu își asumă poziția de autor (teoretician), ci rămâne diseminat în multitudinea de semne, apostrofuri, comentarii auctoriale puse pe marginea unui lung parcurs de inventariere a surselor. Tema cărții, figura autorului, funcționează ca un fir roșu care străbate toate teoriile inventariate și-i permite criticului să le ordoneze într-un parcurs, dacă nu ierarhic-ascendent, atunci într-unul reticular-zigzagat, într-un rizom teoretic.”
Demn de interes este accentul plasat de Alex Ciorogar asupra tehnologiilor digitale şi asupra cartografierii resurselor online, marcate de capacitatea lor colaborativ-participativă („cititorul ar fi devenit adevăratul asociat al scriitorului”), sugerându-se, totodată, că instrumentele „tehnologiilor auctoriale” ar putea aproxima o serie de idei referitoare la „problema autorului digital-algoritmic”. E limpede, astfel, că identitatea auctorială în sfera postumanismului este instabilă, plasându-se mai degrabă sub auspiciile unei „identități spectrale sau dispersate”, tensionate și dinamice. De fapt, prin explorarea metamorfozelor auctorialităţii într-un spaţiu al comunicării digitale, Alex Ciorogar reunește „analiza conceptuală cu acuitatea critică”, realizând „o deschidere dincolo de tiparul impasibil al morții versus întoarcerii autorului, care a dominat dezbaterea academică asupra subiectivității literare timp de peste 50 de ani”, în sfera unei tipologii culturale în care este refăcut un „model de ascensiune al auctorialității care aduce o perspectivă nouă asupra timpurilor noastre postumane, fără cârmă” (Sean Burke).
Se remarcă aici o indiscutabilă anvergură ideatică și, totodată, o vocaţie a totalităţii, cartea fiind întemeiată, înainte de toate, pe explorarea minuţioasă a reperelor conceptuale asupra subiectului. Oana Fotache descrie cu precizie acest „demers programatic” care este „original și mai ales viu, antrenat prin tonul demonstrației, cu un vădit caracter scenic și o retorică bine stăpânită, nelipsită de accente care introduc dinamism și dau cititorului senzația că participă la mersul și marșul ideilor. În legătură cu acest parcurs al teoriilor, așezat aici sub umbrela rezistenței a istoriei conceptuale, trebuie remarcată în primul rând erudiția extinsă în planul discursului teoretic, pusă la lucru cu agilitate și îndemânare. Siguranța analizelor și buna stăpânire a enormului material invocat în cuprinsul cercetării se înfățișează ca un demers de cunoaștere extrem de bine documentat, adus la zi și filtrat prin viziunea proprie, cu o construcție solidă ce arată obișnuința discursului teoretic și a orientării degajate în hățișul teoriilor literare contemporane.”
Convingătoare este pledoaria lui Alex Ciorogar pentru o „ecologie a autorului”, formulată în siajul consideraţiilor lui Atsushi Akera despre „ecologia cunoașterii”, într-o cartografie extrem de ofertantă a unor formanţi și informanţi, a unor medieri tehnologice și intersecţii discursive plauzibile. Acest demers îi permite criticului să genereze explicaţii metodologice juste referitoare la sfera atât de diversă, ambiguă și paradoxală a reliefului auctorialităţii, fără a reduce structurile complexe, totalizante, la reprezentări, profiluri și forme de scriitură particulară, în beneficiul unei legitime autenticităţi identitare. Ascensiunea autorului reflectă, desigur, o stare de ambiguitate din perspectiva globalizării digitale, chiar dacă o revenire la critica biografică este exclusă, cu atât mai mult cu cât orientările actuale din sfera hermeneuticii și teoriei literare recuză reprezentările epistemice care au condus la teoriile dispariţiei autorului. Din această perspectivă, conceptualizarea ecologiei auctorialităţii ar putea oferi o imagine mai justă a autorului, într-o abordare în care s-ar manifesta în deplină convergenţă toate contrastele, nuanţele și ambiguităţile inerente.
O altă dimensiune a cărţii este pluralismul conceptual, prin care autorul își antrenează atenţia înspre diverse orizonturi culturale și teoretice, fapt observat cu acuitate în densa lui introducere de către Corin Braga: „De-a lungul cărții, Alex Ciorogar se declară explicit și implicit adeptul unei poziții dezinhibate și relaxate în fața marilor teorii și nume, inclusiv sau cu precădere în fața deconstrucției și a teoriei morții autorului. Fără să fie un adept nici al anti-postmodernismului, nici al post-teoriei, el militează pentru ceea ce numește o «ecologie a cunoașterii» și o democrație a sistemelor și metodelor critice. Față de fanatismul doctrinelor autoritare, el preferă să asculte toate vocile, chiar dacă pe unele le apreciază și le consideră mai îndreptățite decât pe altele.”
Cartea lui Alex Ciorogar este o contribuţie inconturnabilă la problematica auctorialităţii, prin efortul sistematic, temeinic argumentat, de reconsiderare a autorului în contextul globalizării digitale şi al dilemelor postumanismului.