În cursul anului trecut, prestigioasa editură Casa Cărții de Știință din Cluj a publicat, în remarcabila traducere a doamnei Ana-Maria Stan – cercetătoare reputată a istoriei învățământului și culturii –, o lucrare de referință: versiunea în limba română a volumului semnat de scriitoarea scoțiană Emily Gerard, The Land beyond the Forest / Tărâmul de dincolo de păduri. Este o carte care a consolidat semnificativ imaginea Transilvaniei în percepția occidentală.
Volumul se distinge prin valoarea sa documentară și interpretativă, constituind o sursă esențială pentru studiile etnologice, sociale și istorice privind comunitățile transilvănene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Observațiile autoarei – marcate de un romantism temperat, dar susținute de o curiozitate etnografică autentică și de un simț sociologic acut – oferă o frescă culturală de o rafinată complexitate. Departe de a adopta o atitudine exoticizantă, Emily Gerard manifestă o empatie profundă față de condiția românilor din Transilvania, supuși unei duble marginalizări, sociale și naționale, în cadrul unui Imperiu Austro-Ungar aflat în plină efervescență modernizatoare și tensionat etnic.
Autoare a unor eseuri, povestiri și relatări de călătorie publicate în periodice de prestigiu din Marea Britanie – precum Blackwood’s Magazine sau The Nineteenth Century – și ulterior a mai multor volume apărute pe ambele maluri ale Atlanticului, Emily Gerard a contribuit decisiv la modelarea percepției anglofone asupra spațiului transilvănean multietnic. Scrierile sale au conturat în imaginarul occidental o viziune nuanțată, deopotrivă fascinată și critică, asupra unui spațiu perceput drept exotic și arhaic.
În mod notabil, Gerard este scriitoarea care a introdus în cultura occidentală mitul vampirului carpatin, contribuind astfel – prin intermediul eseului Transylvanian Superstitions (1885) – la conturarea arhetipului ficțional consacrat de Bram Stoker în romanul Dracula (1897). Personajul Nosferatu, devenit ulterior emblematic în literatura gotică și cinematografia secolului XX, își datorează existența acestei autoare. Fără a apela la ficțiune propriu-zisă, ea a conferit folclorului transilvănean o dimensiune literară cu rezonanță globală.
Pentru a înțelege pe deplin anvergura operei sale, se impune o scurtă incursiune în biografia autoarei. Născută în Scoția, în 1849, într-o familie din nobilimea britanică, Emily Gerard a beneficiat de o educație solidă, într-un context în care accesul femeilor la formare intelectuală superioară era încă limitat. Căsătoria cu ofițerul Miecisław Łaszowski, aflat în serviciul armatei austro-ungare, a dus-o în Transilvania – regiune considerată, din perspectiva occidentală a epocii, printre cele mai puțin cunoscute ale Europei Centrale. Înzestrată cu inteligență vie, curiozitate cultivată și o sensibilitate culturală remarcabilă, Gerard a abordat acest spațiu nu ca pe un simplu obiect de studiu, ci ca pe o realitate profundă, cu identitate culturală proprie, pe care a dorit să o prezinte publicului din Occident.
În acest punct al biografiei, se ridică întrebarea firească: cum a ajuns o tânără scoțiană să-și petreacă întreaga viață în Europa Centrală, în Imperiul Austro-Ungar?
Este relevant modul în care evenimente politice de amploare – precum Revoluția Franceză – au exercitat efecte durabile asupra destinelor unor familii din diferite regiuni ale Europei, inclusiv asupra familiei scoțiene Robison-Gerard. Într-un exemplu grăitor al felului în care traumele familiei regale franceze s-au transformat, peste decenii, în relații personale profunde, se remarcă apropierea dintre descendenții exilaților francezi și familia viitoarei scriitoare Emily Gerard.
După izbucnirea Revoluției Franceze, unii membri ai dinastiei de Bourbon au ajuns în exil. Printre aceștia s-a numărat și contele de Artois (1757, Versailles – 1836, Gorizia), fratele mai mic al regilor Ludovic al XVI-lea și Ludovic al XVIII-lea. După Războaiele Revoluției și perioada napoleoniană, în 1814 a urmat Restaurația, iar în 1825, contele de Artois a fost încoronat rege al Franței sub numele de Carol al X-lea. Detronat în 1830, el s-a refugiat în Marea Britanie, unde a locuit la Palatul Holyrood din Edinburgh, împreună cu nepoții săi, ducele de Bordeaux și prințesa Louise Marie Thérèse d’Artois.
În acest context, bunicul matern al Emiliei Gerard, Sir John Robison, personalitate influentă a vieții sociale din Edinburgh, a facilitat apropierea fiicelor sale, Euphemia și Anne, de tinerii membri ai casei regale franceze. Vârstele apropiate au creat premisele unei legături afective durabile, cea mai semnificativă fiind prietenia dintre Euphemia Robison și prințesa Louise Marie Thérèse d’Artois, menținută printr-o corespondență constantă de-a lungul vieții.
Euphemia Robison s-a căsătorit cu Archibald Gerard, ofițer britanic, și a avut mai mulți copii, între care generalul Sir Montagu Gilbert Gerard și scriitoarele Emily și Dorothea Gerard. Prințesa Louise s-a căsătorit cu Carol al III-lea, ducele de Parma, iar una dintre fiicele lor, ducesa Margherita de Bourbon-Parma, era de vârstă apropiată cu Emily Gerard.
Această relație privilegiată a influențat decisiv formarea intelectuală a Emiliei Gerard. Trimisă să-și desăvârșească studiile pe continent, ea a fost educată la mănăstirea Sacré-Cœur din Riedenburg, la Bregenz, alături de Marguerita de Bourbon-Parma. Mediul școlar și prieteniile formate aici au stimulat vocația sa intelectuală. Datorită unei memorii excepționale și unui spirit competitiv bine orientat, Emily Gerard a excelat rapid, devenind familiarizată cu literaturile latină, franceză, germană și italiană și stăpânind patru limbi.
Ulterior, studiile au continuat la Veneția, iar legăturile cu familia regală franceză s-au menținut, Emily fiind găzduită și la reședința contelui de Chambord. Această lume a aristocrației exilate, cu valorile și traumele ei, a constituit un cadru formator privilegiat, care a influențat profund scrisul său.
Experiențele și influențele formatoare ale Emiliei Gerard s-au cristalizat literar în opera sa de maturitate, devenită una dintre cele mai valoroase punți culturale între spațiul britanic și cel est-central european în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În același mediu aristocratic transnațional l-a cunoscut pe Miecisław Łaszowski de Kraszkowice, ofițer de cavalerie al Imperiului Austriac, cu care s-a căsătorit în 1869. Numirea acestuia în Transilvania a determinat mutarea cuplului în regiune, unde Emily Gerard a început documentarea directă pe teren pentru volumul care stă la baza ediției românești de astăzi. Formarea sa intelectuală, ancorată în multiple tradiții culturale și în contact direct cu elita exilului aristocratic european, a conferit scrisului său o amprentă distinctă, care depășește literatura de călătorie și pătrunde în registrul reflecției culturale profunde.