Poezii de Andrei Dósa

Poezii de Andrei Dósa

Nimeni nu ştie

 

Ce vezi tu prin vizorul aburit al verii

o nouă explozie de insecte în soare,

după ploaie.

Copaci cu miezul în culorile xilofonului pentru copii,

viaţă fremătătoare, da,

o pălăriuţă roşie de soare

înghiţită de marea de umeri şi feţe acoperite de noroi toxic.

Îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut,

Salgado.

Ce vezi? Nu te lăsa păcălit,

insulele de bunăstare se vor restrânge.

Covorul zburător se destramă sub tine.

Garduri metalice,

metafore militare dure.

Încăperea perfect sigilată,

unde trăiesc cei zece negri mititei.

Şi noi, cu deşeurile şi dejecţiile noastre,

hotărâţi să facem amenajări interioare.

Pasul mecanic al epidemiei africane.

Făţărnicia designului în lumea a treia.

Aerul devine apăsător,

apele contaminate se întorc,

alunecări somnolente de teren.

Până în ziua în care

englezul întrebat despre vreme

nu va mai şti ce să răspundă.

Ceaţă şi ploaie de pietre, soare cu viitură,

aşa un amestec.

————————————————————————————————————–

dacă vii de pe altă planetă invidia ta e inutilă

 

devorez membrele tinere în căutarea

spontaneităţii care le animă

înghit scâncetul de căţeluş al entuziasmului

mai urât decât saturn în invidia şi disperarea mea

diferenţa dintre o imagine în ape

şi a înota dezbrăcat în ocean ilustrează perfect

distanţa dintre bucuria mea şi a lui iar petele de tanin

persistă pe retină mult după ce visez

e imperfecţiunea amărăciunii mele

nimic nu e definitiv poate doar câmpul energetic

ce hrăneşte sângele nostru roşu ca sfecla cu gust de pământ

împingând nutrienţii către apogeu

în ritm lâncezitor

câmpul doar câmpul trimite tera după tera

de fericire şi durere

în eterna copilărie

atunci când uităm repede

el infuzează confuzia dintre stări

distorsionată şi acaparată la tot pasul de cele primare

arătări imersate până la ultima celulă

în iniţiativa permanentă

declanşând haotic şi orbeşte

puţina noastră putirinţă

——————————————————————————————————-

tristeţe şi duioşie la etajul patru

spectaculoasele peisaje ale lumii

provoacă doar o strângere de inimă

un rezumat pentru cititori

înghiţit de o bibliotecă anonimă

gângănii demne de admiraţie

luând cu ele în abis

o picătură de hidrocarbură

pentru energie serotonină strălucire

alveole iremediabil iritate de viruşi

violenţa autoimună a individualităţii

dizolvând prietenii şi grupuri de interese

fenomene naturale supraturate şi tu

în puţa goală la fereastră dirijând maşinile

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.