Poeme de Andrei Dósa

Poeme de Andrei Dósa

creepy eco

odată aproape că l-am scăpat pe fiul meu

după ce l-am ridicat la înălțime

cu un singur braț întins deasupra capului

să-i reorientez cumva teribila voință

(voia să combine niște pietre în șanț)

și toate astea în prezența lui tata

care s-a panicat

a reușit să spună doar

te jó isten!

pentru o clipă chiar mi-a alunecat din mână

l-am prins strângându-l de gulerul cămășii

(mărimea 12-18 luni)

ca și cum i-aș cere socoteală pentru ceva

copilul crește la maxim

predispoziția de a provoca accidente

să-i cer socoteală pentru lupta

dintre egourilor noastre

care a și început deja!

nevoia de a zămisli viață nouă

(ce demers plin de curaj și noblețe)

adâncește acum și mai mult

umbrele lungi

unde trag muștele cu față umană

să cartografieze și să exploateze

să sugă miezul de energie din planetă


gogoașa înfuriată

dorințe contradictorii răvășesc nervii copilului

singura certitudine în confuzie e arătătorul

îndreptat proto-imperativ spre un obiect oarecare

urmărim încordați blestematele bile de loto

încercăm să forțăm asupra lor un sistem

fete multe au primit de la mine insignele extazului

probabil că m-aș liniști doar dacă ar țâșni sânge din uretră

probabil carne de melc sub diamante

odată am visat o gogoașă un copil nedezvoltat

care încerca să se ridice din farfurie și să strige


fondantul

 

am fost la clubul copiilor și, în timp ce făceam rezervarea, a cerut să fie dus la mașinuțele amplasate ca decor în vitrina cu prăjituri. m-am supus cererii. câteva zile mai târziu, la petrecere, i-a condus pe ceilalți copii, veniți cu prima ocazie la club, să vadă vitrina din afară, din exteriorul peretelui de sticlă al clădirii. apoi s-a dus înăuntru, cu strigăte entuziaste, urmat îndeaproape de ceilalți, pentru a le-o arăta în toată concretețea ei tactilă. luându-și avânt, a lovit-o de mai multe ori cu palmele, gest obișnuit la copiii mici. (sunt foarte mândru de el.)

cum își fac unii prieteni. ne prezintă o iluzie, se dezvăluie apoi în fața noastră, simțim că am ajuns la un alt nivel de profunzime grație bunăvoinței lor, nu știm că ceea ce ni s-a dezvăluit e o altă iluzie. ei nu știu că ceea ce păzesc e sticlirea răcoroasă și sterilă a spațiului menit să păstreze și etaleze elaborate produse zaharate. sufletul nostru tânjește să plutească în aerul rece cu sclipiri aurii al vitrinei din cofetărie, abia atingând fondantul.

ne atrage tensiunea persoanei. ne atrage pentru că e neîndemânatică, lipsită uneori de grație, cu o încredere în sine împrumutată de la un clovn cu deficiență de vorbire. ne atrage pentru că așa suntem și noi. ce plăcut și ce bucurie dansul unui cuplu, atunci când ambii izbucnesc în râs și uită de stânjeneala provocată de vreun neajuns închipuit, de limitări, lipsa coordonării, emoții etc.

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.