CIULEI

CIULEI

După scurgerea a cinci ani de la trecerea în posteritate a lui Liviu Ciulei (1923 – 2011), văzând că lucrurile nu se mișcă în niciun fel în direcția dorită și cuvenită, teatrologul Florica Ichim împreună cu Anca Mocanu au luat decizia de a-i oferi marelui și complexului artist omagiul postum pe care îl merita. Într-o suită amplă, de trei volume, puse sub genericul Ciulei acasă și-n lume (București, Fundația Culturală Camil Petrescu & Revista Teatrul Azi, 2016, I: 388 p., II: 392 p., III: 460 p.), cele două experte în teatru au umplut golul documentar de până atunci. Somptuos, pe hârtie cretată, cu ilustrație abundentă – deși doar alb-negru, căci altminteri costurile de producție ar fi urcat neînchipuit –, tripticul este un veritabil monument dedicat memoriei și profilului unuia dintre cei mai complecși creatori români ai zilelor noastre din zona artelor spectacolului și vizuale. „Pe Liviu Ciulei îl pândește uitarea și nu vrem să fim părtași la consolidarea ei”, precizează Florica Ichim în finalul cuvântului înainte la acest opus magnum.

Primul volum conține secțiunile: Articole și comunicări de Liviu Ciulei, Interviuri cu Liviu Ciulei, Scenografie și, respectiv, Arhitectură. Cel de-al doilea se deschide cu o primă secțiune, de fapt o continuare a conținutului celui dintâi tom, capitolul Directorat – Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra”, continuând cu Mărturii de creație și încheindu-se cu o anexă: Creatorii față în față cu vigilența partinică (PCR). Partea lui secundă este pusă sub semnul Teatrografiei comentate (1946 – 1972). În fine, al treilea volum, cel mai bogat în pagini, înregistrează în cuprins capitolele: Directorat Teatrul „Guthrie”, Minneapolis (SUA), Mărturii de creație, O zi sau mai multe din viața lui Liviu Ciulei, Interviuri cu Liviu Ciulei, A povățuit și a sprijinit talente, urmând, de la jumătate încolo, cu Teatrografia comentată (1973 – 2005). Se poate observa astfel grija editoarelor de a reconstitui chipul artistului atât din diversitatea poliedrică a manifestărilor personalității lui creatoare, cât și în chip, pe cât posibil, sistematic, cu o atenție consistentă față de comentarea și de receptarea operei sale diseminată pe tot parcursul ansamblului. În pofida acestei structuri masive, monumentale, care include atâtea reverberări ale lui Liviu Ciulei în conștiința colaboratorilor și a criticilor săi, în majoritatea sa trilogia restituie masiv, cu ambiții cvasi-exhaustive, „vocea” protagonistului, atât prin intermediul textelor scrise de el însuși, de-a lungul întregii cariere, cât și din interviuri, așadar vocea vorbită. Este, deocamdată, cea mai largă desfășurare coerentă a gândirii lui Liviu Ciulei exprimată în cuvinte și în fotografii.

Din păcate, datorită tensionatei discuții asupra drepturilor de reproducere purtate de Florica Ichim cu deținătorii legali ai moștenirii ciuleiene, accesul la arhiva familiei a rămas interzis, de unde se poate înțelege că o serie de mărturii importante rămân, deocamdată, departe de circuitul cultural românesc și universal. Pe de altă parte, dificila muncă de identificare și de restituire a textelor răspândite prin presa anilor de activitate românească și străină ai lui Liviu Ciulei va fi lăsat pe dinafară și alte lucruri; unele voluntar, poate (mă gândesc la eventualele texte de circumstanță prin care creatorul va fi fost silit să răspundă comenii politice a momentului), altele involuntar (precum cele vreo două sau mai multe pagini din revista timișoreană Forum studențesc realizate prin anii 1980 de poetul și romancierul Ioan T. Morar în preajma maestrului, pe care nu le regăsesc în prețioasele volume despre care vorbesc aici). Dincolo de asemenea precizări, răsărite poate doar dintr-un scrupul excesiv, recolta pusă la dispoziția cititorului, specializat sau nu, de Florica Ichim și de Anca Mocanu se dovedește bogată și de substanțială importanță.

Profilul celui care a fost arhitect, scenograf, actor, regizor (de teatru și de film), scenarist, publicist, manager – adică un „om de Renaștere”, cum l-a numit cu un prilej Romulus Rusan – se desprinde cu sclipitoare contururi din corpusul textual de și despre sine. Animat de idealul clasicității (pentru el „Clasic însemnând esențialitate în expresie, economie în mijloacele de expresie, intimitate absolută între conținut și formă”, I: 139), dar fiind un realist de vocație, cu o afinitate reiterară repetat față de această perspectivă, Liviu Ciulei a pus o amprentă excepțională asupra artei românești a secolului al XX-lea. Realismul lui, care nu avea nimic de a face cu așa-numitul „realism socialist” al anilor 1950 – 1960, a fost bine surprins (în puține cuvinte) de dramaturgul Horia Lovinescu: „Ciulei înțelege prin realism acea încercare artistică a interpreților de a surprinde cu fidelitate adevărul, aub toate aspectele și categoriile lui din realitate” (I: 132); „După Liviu Ciulei, realismul e o chestiune strictă de interpretare și nu de conținut al textului” (I: 132). Artistul însuși era de părere că „peste tot unde apare teatru de spectacol contemporan major, stilul se înscrie în realism” (I: 131) și socotea că „Una dintre metodele prin care cred că se poate realiza un spectacol clasic în stil contemporan este descoperirea de analogii între realitățile sociale din piesă și realitățile vremii noastre”, căci „Falimentul pândește totdeauna arta care se reazemă numai pe artă” (I: 122).

Cele trei volume nu dau doar imaginea unui artist viu, subtil și de un prolific talent, ci izbutesc să reconstituie și prețiosul itinerariu de la receptarea națională la cea universală, ocupându-se și de evoluțiile americane ale regizorului după 1980, anul când dictatura naționalist-comunistă a lui Ceaușescu a depășit definitiv marginile posibilității de îndurare resemnată.

Editată într-un tiraj relativ mic, greu accesibilă (de fapt, de negăsit în librării), trilogia Floricăi Ichim și a Ancăi Mocanu merită aplauze ca un fapt cultural de excepție ce face, de aici înainte, posibile exegeze comprehensive referitoare nu numai la protagonist, ci și la teatrul unei epoci și al unor locuri, la receptarea teatrală, la un climat cultural cu tendințele și cu modele lui.

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.