Steaua după 1989

Steaua după 1989

În zilele de iarnă blândă ale anului 1989, când România părea că intră într-o primăvară grăbită și purificatoare, redactorii mai vechi ai revistei Steaua au făcut firesc un pas în întâmpinarea schimbărilor politice. Puține lucruri au fost de modificat la sumarul publicației noastre, cu excepția paginilor date tribut obligatoriu ideologiei comuniste, festivismului calp, pagini pe care cititorii bineînțeles că le săreau, iar noi ne achitam de corvoada partinică în silă, așa cum făceau toate revistele. Conducerea a rămas aceeași – „Steaua nu s-a compromis“, a decis noul Comitet Director al Uniunii, unde Mircea Dinescu, președinte, Nicolae Manolescu, Mircea Nedelciu, Ștefan Aug. Doinaș au hotărât ca revista clujeană să-și urmeze drumul trasat de cei dinainte, Aurel Rău fiind unul dintre acești continuatori recunoscuți. Tranziția spre presa normală, adică fără imixtiunea cenzurii ideologice, ne-a găsit pregătiți, deveneam ceea ce dorisem decenii la rând să fim, redactori publicând fără opreliștile cenzurii tot ce consideram mai valoros. Au existat și tensiuni, după 1990 unii redactori au plecat la București – Eugen Uricaru, Mircea Ghițulescu –, ceva mai târziu, Petru Poantă a fost desemnat de Andrei Pleșu, ministru al Culturii, pentru funcția de inspector-șef la Inspectoratul de Cultură și Artă al județului Cluj, cum se numea pe atunci Direcția pentru Cultură a județului, unii redactori au ales calea pensionării. Marta Petreu și Alexandru Vlad au intrat în redacție. Au plecat, e drept, după un timp, la alte reviste. A venit în schimb, din 1991, Ruxandra Cesereanu și dinamismul ei a fost benefic revistei, cei mai în vârstă și cei mai tineri au format iar o echipă, au găsit un mod eficient de a se dedica literaturii valoroase. Înființarea unei rubrici, Gulag, analizând scrierile celor care au suportat atrocitățile detenției din cauza convingerilor și atitudinilor anticomuniste este una dintre inițiativele Ruxandrei Cesereanu. Introducerea altei apreciate rubrici, Reîntâlniri, de restituiri literare ale exilului cultural românesc, a beneficiat de relațiile mai vechi ale redactorului-șef Aurel Rău și de tenacitatea lui Constantin Cubleșan. Astfel, Petru Dumitriu, Vintilă Horia, Nicu Caranica vor fi solicitați mai ales de cei doi redactori amintiți. Se vor publica amintiri, memorii, jurnale sau texte de ficțiune în paginile Stelei. Octavian Bour concepe grafic revista în continuare cu aceeași distincție devenită notorie. „Demnitatea discursului și eleganța grafică“, remarca o serioasă exegetă monografă a revistei, impun Steaua în concertul revistelor literare. De comun acord, din anul 2000, când preiau conducerea lunarului literar clujean, după o epocă, nu ezit s-o spun, de glorie a revistei, ceea ce ne obliga imens moral și profesional, am decis să fim mai exigenți și în ceea ce privește publicarea poeziei. O revistă care se impusese prin A.E. Baconsky și Aurel Rău, începând mai cu seamă după primul Congres al scriitorilor, din 1956, prin modernitatea lirismului cultivat, poezie originală și traduceri, era, acum, datoare, pentru a șterge amintirea pseudo-poeziei cu caracter partinic impusă în perioada anilor ’60, ’70, ’80, să facă un timp un exercițiu ascetic. Interesul pentru poezie era restrâns, ca să nu spun minim, la toate revistele, cel pentru document, maxim. Literatura, mai precis ficțiunea, a revenit, cum ne amintim după un deceniu, treptat. Am publicat iar grupaje de poezie, dar cu atenție la noutate, la cei care vin. Vom selecta de-acum numai autori cu o anumită cotă sau tineri cu un talent impresionant, sau traduceri cu impact asupra cititorilor. Avem poezii ale contemporanilor noștri, ori traduceri de prima mână, ca în trecut, în anii cei mai buni ai revistei, când a publica în lunarul clujean echivala cu începutul validării scriitoricești a unui autor. Ruxandra Cesereanu, redactor-șef acum, Victor Cubleșan (titularul cronicii de proză) au devenit redactori experimentați. Alex Goldiș, Ioan Pop-Curșeu au trecut prin redacția Stelei, apoi s-au îndreptat spre alte instituții de cultură. S-au propus teme noi, anchete, dezbateri, nu numai strict literare, ci privind istoria, cultura tradițională a satului românesc etc. Vlad Moldovan s-a remarcat prin alcătuirea unor grupaje cu autori tineri. Radu Toderici a găsit o formulă inspirată în paginarea revistei, în prezentarea ei artistică. Interesul sporit pentru filmul contemporan i se datorează. Nu au lipsit anchete literare despre familia scriitorilor tineri, importanța sa în configurarea unor trasee spirituale, preferințele de lectură ale cititorilor, cele 100 de romane ale celor 100 de ani de la Marea Unire etc.

Revista de acum mi se pare deschisă, ca în trecut, de fapt, tuturor opțiunilor estetice, mai puțin celor care promovează destrucția de dragul ei etc. Degradarea și negarea unicității persoanei am refuzat să le încurajăm. Un nucleu nobil de demnitate intelectuală a fost mereu definitoriu în viața celor șapte decenii. Unii au socotit revista un mijloc, nu un scop. Noi, actuala echipă, credem că o revistă adevărată cere pasiune, solidaritate, prietenie dezinteresată, dialog, echilibru, rezonabilitate și, mai ales, spirit critic, renunțarea la narcisism, puterea de a filtra și de a ierarhiza lucid propunerile de publicare, chiar dacă procedând astfel riscăm să devenim antipatici. Irina Petraș și-au luat în serios calitatea de membră a Consiliului de redacție. Când toată lumea te vorbește de bine nu e semn bun. Vrem să fim corecți, nu agreați. După aceste norme existăm de mai bine de șapte decenii și tragem nădejdea ca revista Steaua să mai fie citită încă măcar șapte decenii.

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.