Dacă îți rogi un prieten sau o prietenă sau o iubită sau un iubit sau pe oricine găsești prin preajma ta să îți citească la ureche acest dosar de poezie tânără, s-ar putea să auzi valurile mării izbindu-se de țărm, pescărușii purtând în piscurile lor comori ciudate și o literatură pe care ai senzația că o cunoști deja, dar care încă se abține să se exprime pe de-a întregul. În așteptarea exprimării ei complete, noi vă propunem grupajele acestor șapte poeți care adună o bună parte din căutările poeziei tinere de astăzi.
- Toni Chira
Radu Vancu menționa undeva că dacă poezia ta nu este necesară altuia, atunci este în van. Noi credem că această selecție bifează criteriul, dar și mai mult decât atât:reușește să reconstruiască latent aproape fiecare piesă fundamentală pe care se sprijină cathartic emoția. Altfel spus, bătătorit cu prietenie, singurătate, atașament, neînțelegere, absență, ironie, surprinderi matinale și presimțiri dure, acest dosar scoate la iveală două proprietăți axiomatice ale poeziei tinere de astăzi, adică 1) a poeziei în sine de apropiere și 2) a ființei interioare – sau nevoia celuilalt de-a o simți.
- Vasi Prode
Daniela Vizireanu
prietenie
am suferit mai mult pentru prieteni decât din iubire.
pentru oameni alături de care m-am uitat la scooby
doo, harry potter și filme porno, încercând să
înțelegem ce se petrece cu lumea după o vârstă.
pe islaz se țineau adevăratele petreceri de vară,
siesta printre pui de șopârle.
e supărător să afli că existența e o rotiță
care se învârte neîncetat
și n-apuci să mai spui chestii
decât dacă ești pe fază.
înghiți în sec, mergi mai departe,
dai uitării toate acele zile când ai vrut să
joci fotbal cot la cot cu băieții.
era libertatea de a suferi în avans
și privilegiul asimptomatic al bizuinței.
râdeam unii de alții când eram
tunși ca oile pe prispa casei.
prietenie, nu dragoste obișnuită
și până la un punct îmi pare totuna.
iarna
se întâmpla în unele ierni să ningă atât de mult
când toate profesoarele făceau naveta la țară.
fără internet, yahoo messenger și ture la magazin.
rămâneam noi, cărțile de joc, câinele doroftei.
se întâmpla să îl surprind pe frate-miu masturbându-se
sub plapuma groasă și tăceam mâlc pentru că, deep down,
știam că despre lucruri de genul nu se zice nimic.
m-am jucat săptămânile alea atât de mult gta san
andreas încât aveam o dorință nebună să calc oamenii
cu mașina, să înjur ca și când tot aurul din nevada este al meu.
după, mama s-a supărat pe noi. iar ne umplem capul
cu prostiile alea pe calculator, uităm de școală.
a luat monitorul, l-a pus într-o sacoșă și a plecat cu el.
mai tăcută dimineața
sunt mai tăcută dimineața,
la plecarea vecinilor mei pensionari
în forfota piețelor.
dezghețul îmi va aminti de tine
și de fetița care iernează aici.
o privesc ca pe o fundă
pe care ezit să o deschid
de teama oricărui accident.
o limbă maternă ne ține de urât,
ne izbește de cealaltă parte a gravitației, uneori.
îmi spune: sunt descurcăreață,
pot să merg și pe biclă și pe apă,
nu va cădea nicio gogoașă.
ne zâmbim
în cei zece ani
ai satului,
iar asta e definitiv.
Nelu Antocian
numai să nu fie el
ochii îi licăreau de furie și mă ținea strâns de tricou
de parcă-i era frică să fug
moldoveanu dracului
la ce naiba ne-ați venit aici? duceți-vă de unde-ați venit!
n-aveam ce zice și mă uitam la el prost cu gura căscată
era prima dată când mi se reproșa ceva legat de etnie
a mai înjurat de două ori pe ucraineană și s-a îndepărtat să introducă mingea-n joc
după ce a scuipat o dată-n iarbă
era semi-finală și echipa mea câștiga 2-1
aveam 15 ani și acele locuri îmi erau familiare ca străzile orașului meu natal
chiar dacă azi probabil s-a ales praful
până și de porțile metalice
în care am bătut și eu câteva goluri
nefiind atacant
după meci stătea la umbră desculț și fără tricou
m-am uitat la el pe furiș
să-i mai prind o dată privirea plină de ură
însoțită de insultele ce mi-a zis în careu
mă gândisem chiar să-i zic ceva-n batjocură
că ne-am calificat în finală
se uita în gol cu coatele puse pe genunchi
și nu ridica privirea nici dacă mă apropiam
s-a făcut brusc mic și neînsemnat ca o furnică
deși vorbele sale încă-mi frigeau pumnii
când l-am văzut așa
am întors repede privirea
cum fac și-acum
când mă uit la televizor
și văd statistica soldaților morți în ucraina -
de fiecare dată
când se anunță că a mai murit un puști de 20 de ani
mă rog
să nu fie el
te rog doamne
numai să nu fie
el
cred că asta se numește singurătate
portarul de la cămin mă-ntreabă dacă-mi plac oamenii
i se pare ciudat că prefer să ies dimineața la șase
când încă e întuneric și nu-i nimeni afară
i-aș fi zisacelproverbrusesc
despre cum îțiplacdin ce în ce mai multcâinii
pe măsură ce cunoști mai mulți oameni
dar nu vorbim aceeași limbă
așadar mă uit la el și dau din umeri tăcut
cum m-am obișnuitsă fac de mic cândcineva nu mă-nțelege
cuvintele pe care le scriu acum
în parcul în care mereu fumam cât trăiam la părinți
sunt la fel ca și acel proverb pe care voiam să i-l zic portarului
iarnatrecutăcândmergeamzilnicsprefacultate cu post punk slowed în reverb
șighetelescârțâind pe gheațaformatăpestenoapte
diferența-i că acum nimeni nu vede
cum dau din umeri
la fiecare cuvânt stors din cârpa
propriului craniu
și n-am decât iarăși să mă-nchid în mine ca la 17 ani
când fiecare cuțit părea mai lucios coborând spre podul palmei
căștile-n cap
privirea în gol
și sunt un container perfect pentru toată tristețea acestui cartier schimonosit de sărăcie
Sorina Rîndașu
La scuola del risentimento (fragment)
1.
un borcan pe jumătate plin cu monede, o sacoșă
murdară de var.
în portbagajul mașinii ăsteia am făcut
vrafuri din peturi care să-mi încălzească spatele,
care să micșoreze spațiul.
sex pistols, the kink, elvis presley și cradle of filth
în toate boxele din jur,
cîteva viespi bolnave căzute în parbriz
se odihnesc, se pregătesc de ploaie.
fac inventarul zilelor
în care nu se văd decît ochi obosiți
și cearcăne pline ca niște saci de box.
țin paharul de plastic cu dinții, îi voi ciobi și mai tare,
umerii se lasă și deasupra lor nu stă nimic.
dacă va fi tragic, va fi exact ca acum.
dacă va fi bine, va fi tragic, exact ca acum.
gurile de vărsare s-au mutat ceva mai departe,
voi spăla brațele lungi și picioarele subțiri
într-un lighean de inox, mai la umbră.
peste vîrfuri, doi bărbați privesc pe ascuns
cum grăsimea de pe degete e cea care face chibritul să se aprindă.
e o zonă cu circuit deschis, facem schimb de texturi
și le lăsăm să se-ntîlnească.
boabe ascuțite de mărgăritar trec pe deasupra,
nu lasă nicio urmă.
sex pistols, the kink, elvis presley și cradle of filth
se disting în depărtare.
pădurile trec una după cealaltă, vîrful cabanei se aprinde
și împrăștie văpăi. am mai rezistat o vreme, am
alunecat vrăjiți de sunet, ne-au fermecat
cu haine călduroase și cu decibeli.
3.
sărecunoaștem. ce te-a salvat de atîteaori
nu a fostbunătatea,
nicimăcaraceeaînchipuită.
nu a fost echilibrul. nu dai doi bani pe el.
rezultatul potrivnic. cheia succesului
pentru o viață ferită
depulsații.
luptele s-au încheiat de cevavreme, au rămas
cele silențioase, fără adresare directă.
fără contestatari gălăgioși. la baza lor, nimic stabil.
nimic să-mpiedice ura.
te dai și tu mai încolo, închizi habitaclul.
va mai fi liniște
pentru cîteva zile.
nu va fi bine.
4.
un moment cum au mai fost atîtea altele, tu nu știi despre ce vorbesc,
te prefaci că nu-ți amintești și nu e nimic în neregulă cu asta,
trag fermoarul peste gură, ies din casă, caut cel mai apropiat magazin,
tu nu știi despre ce vorbesc, îmi aprind o țigară, nu e nimeni în jur,
dacă aș putea mi-aș sparge oasele între dinți, eu nu te-am făcut părtaș
la groaza din interior, tu nu știi despre ce vorbesc, smogul trece prin pînză,
mi se oprește în gît, fac rotocoale în jurul băncii, deschei fermoarul,
vindecat să fie acest trup, vindecată această minte, pe cine păcălesc,
am parte de cele mai frumoase pierderi și am voie să mă bucur de ele
cît timp vreau, tu nu știi despre ce vorbesc, strîng paharul de plastic
în mînă, îl las să cadă, îl calc cu amîndouă picioarele, de unde am băut eu
să bea și alții însetați după drum, să nu bea, să nu beeeeaaaaaaaaaa,
tu nu știi despre ce vorbesc, las un utilaj mic, aproape insesizabil
să-mi arate drumul pînă acasă, pătată de smoală, cu pantalonii rupți în genunchi,
cu părul murdar și asudată mă întind lîngă tine și tu
nu știi despre ce vorbesc.