Poeme de Octavian Perpelea

Poeme de Octavian Perpelea

 

 

 

 

Strada Sergent Iriceanu Ion 18, bl. 160, ap. 45

nea Cornel era omul cel mai îndrăgit

de copiii din bloc

nu era adult care să nu-l respecte

& chiar și cele câteva babe

ce-l vorbeau pe la spate

îi zâmbeau larg atunci când îl întâlneau

era atât de frumos nea Cornel

atunci când cobora din tir

cu marfă din Occident

& aducea bomboane tigări cafea

apoi a venit revoluția & treptat

a început să fie ignorat de toată lumea

dupa câțiva ani a început să vorbească gros

apoi tot ce putea să scoata era un hârâit

când s-a întors din spital

avea un buton în gât

nu după multă vreme s-a retras la țară

de rușine


Str Tulnici, nr.37, bloc 84

nu a mai rămas niciun băiat

din aia vechii de la blocul 84

cinci în Spania

patru în Anglia

doi în Germania

unul în Malta

câțiva s-au însurat & s-au mutat în alte cartiere

Țuchi a murit în accident de mașină până

să împlinească 18 ani

pe vremuri nimeni nu pleca necaftit dacă trecea

pe lângă scara lor

acum în fața blocului stau două babe

care discută despre

tratamentele naturiste


Strada Stânjeneilor 2, bl 49, ap 28

când tot cartierul doarme

petrecăreții de la etajul 3

din blocul turn sunt cuprinsi

parcă mai tare de frenezie

chiote & buftnituri

o muzică în care

pulsează viață

& siluete care dănțuie sau se clatină

când ceilalți dorm

ei își trăiesc visul


Str. Panselelor, nr 2, bl. 57, ap. 31

nea Gelu mecanicu’

era singurul bețiv pe care femeile cumsecade

nu-l priveau chiorâș

muncea de dimineața până seara la un garaj improvizat

cu tarife la juma’ de preț

uneori era plătit în alcool

cele două gemene cu sindormul Down și nevasta pensionată

pe caz de boală

erau cecul în alb în fața comunității

când s-a îmbolnavit vecinii i-au ajutat cu mâncare și haine

la moartea lui comitetul blocului

a strâns o sumă frumușică pentru familie

apoi fiecare și-a

văzut de ale lui


Str. Frumușani, nr.14, bl 99, ap 53

 

 

a considerat mereu realitatea

o afacere prea complicată

care se va termina cu un faliment

nici măcar prea spectaculos

asta a și făcut ca întreaga lui existență

să pară o ratare exemplară

pentru cei care încă se mai raportează la

superstiția reușitei

lungi perioade în care a fost absent

din propria viață

funcționar obscur

poet bovaric

ba histrion

ba căzut într-o tristețe destul de kitschoasă

celibatar înrăit

probabil din ranchiună față

de o societate pe care a simțit-o mereu ostilă

și căreia nu a vrut să-i cedeze

îmbrățișîndu-i obiceiurile

nicio urmă pe zăpada asta murdară

obișnuia să spună

ca să-și justifice neimplicarea

a urât viața

iar viața nu

l-a iertat pentru asta

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.