POEME DE DENISE LEVERTOV

POEME DE DENISE LEVERTOV

Denise Levertov (1923-1997) este o poetă născută în Anglia, dar care, la vârsta de 25 de ani, căsătorindu-se cu scriitorul american Mitchell Goodman, se mută definitiv în Statele Unite, unde se afirmă ca una dintre cele mai importante voci ale poeziei americane postbelice. Chiar dacă a încercat mereu să se ferească de încadrările într-o cultură sau într-un tip de poetică, critica literară a alăturat-o grupului de la Black Mountain. O astfel de tendință, spre autonomie literară, este sesizabilă și în versurile ei, care mixează diferite registre și tipuri de imagine, încercând de fiecare dată să scape shematismelor și reducționismelor de orice fel.

 

 

Secretul

 

Două fete descoperă

secretul vieții

într-un vers neașteptat al unei

poezii.

 

Eu care nu știu

secretul am scris

versul. Ele

îmi spun

 

(printr-o a treia persoană)

că l-au găsit

dar nu care este

nici măcar

 

în care vers se află. Fără îndoială

că până acum, mai bine de o săptămână

mai târziu, ele au uitat

secretul,

 

versul, numele

poeziei. Le iubesc

pentru că au găsit ceea ce

eu nu pot găsi,

 

și pentru că ele mă iubesc

datorită versului pe care l-am scris,

și pentru că l-au uitat

astfel încât

 

de mii de ori, până când moartea

le va găsi, ele îl vor putea

descoperi din nou, în alte

versuri

 

în alte

întâmplări. Și pentru

că și-au dorit să-l afle,

pentru

 

că au presupus că există

un astfel de secret, da,

pentru asta

mai ales pentru asta.

 

 

 

Cum ar arăta casa mea dacă ar fi o persoană

 

Această persoană ar fi un animal.

Animalul ar fi mare, cel puțin la fel de mare

ca un cal de povară. Ar rumega îndelung, ca vacile,

având mai multe stomacuri.

Nimeni nu l-ar putea urma

printre tufișurile dese pentru a fi martorul

ritualurilor sale de împerechere. Ascuns de blană,

sexul său ar fi greu de precizat.

Ar descuraja fără îndoială

investigația. Dar ar fi, dacă nu e necăjit,

un animal bun și amabil,

încrezător în ceilalți ca o pasăre cântătoare. Inteligența lui

ar fi de calitate superioară,

nici umană, nici animală, ci de basm.

Și ar toarce, deși desigur că,

el fiind o casă, tu ai sta în poala lui,

nu el în a ta.

 

 

 

Verighetă

 

Verigheta mea se află într-un coș

ca și cum s-ar afla la fundul unui puț.

Nimic nu va veni să o aducă înapoi la suprafață

și să mi-o pună din nou pe deget.

Se află

printre cheile unor case abandonate,

printre cuie așteptând să fie trebuincioase și bătute cu ciocanul

în vreun perete,

numere de telefon lipsite de numele persoanelor,

agrafe inutile.

Nu poate fi dată de pomană

din frica de a aduce ghinion

Nu poate fi vândută

deoarece căsătoria a fost bună

la vremea ei, deși vremea aceea a trecut.

Ar putea vreun artizan

să bată în ea niște pietre strălucitoare, să o transforme

într-o diademă orbitoare pe care nimeni nu ar considera-o

dovada unei logodne solemne sau pentru care nimeni nu ar

face promisiuni pe care viața nu l-ar lăsa să le țină? Să o schimbe

într-un simplu dar pe care l-aș putea oferi din prietenie?

 

 

Traducere și text introductiv de Alex Văsieș

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.