Poeme de Anne Waldman

Poeme de Anne Waldman

Auoportret în oglinda convexă (15)

 

Anne Waldman (n. 1945) este o poetă care a fost asociată atât cu Generația Beat, cât și cu al doilea val al Școlii New Yorkeze de poezie. Cunoscută și pentru performanceurile ei și pentru colaborările cu artiști vizuali, dansatori sau muzicieni, Waldman este de asemenea și o susținătoare a activismului cultural și a budismului tibetan, care se reflectă, în diverse momente, și în poezia sa. Pe lângă referințele explicite la poeți ai grupului Școlii de la New York, poezia Annei Waldman merită citită și pentru update-ul pe care aceasta îl realizează la nivel stilistic față de predecesorii ei, abătându-se de la influențele moderniste sau suprarealiste, și mutând accentul asupra reacțiilor și posibilităților imediate.

 

 

 

Un apel telefonic de la Frank O’Hara

 

                        „Că tot acest declin ar putea însemna viață în moarte”

 

Trăiam în San Francisco

Inima mea era în Manhattan

Nu avea niciun sens, nu era un reper

Auzind claxoanele triste noaptea,

evocări fragile ale unor lucruri femeiești

Cele 3 tonuri (ultimul cel mai sonor)

erau ca niște alarme, haiku-muezini în zori

Apelul a venit după-amiaza

„Frank, ești chiar tu?”

 

Mă trezeam răcită în zori

în casa de lemn ca o corabie veche

Stăteam înfofolită peste zi

așezată pe verandă ca să mă prindă soarele

Locuiam aproape de un parc al cărui verde închis

peste umărul meu făcea viața mai liniștită

Era starea mea de spirit șovăielnică sau mai indiferentă?

Vreau să fiu lipsită de ornamentele poeziei,

de datoria ei, lipsită de iritarea constantă,

eu în ea, cine avea un motiv mai important

pentru a trăi? Să o fac, de ce? (De ce, Frank?)

Pentru a face energiile să danseze etc.

 

Haina mea o pelerină a ororilor

Mă plimbam prin oraș sau

prin cutremurul iminent. Asta era?

Zile de rău augur. Strada aruncându-și

lumina ei halucinatorie peste câini triști,

prea mulți oameni religioși, sau o femeie

m-a surprins cu privirea ei indecisă

în apropierea stadionului gol

Am mers înapoi speriată de

propria mea întunecime

Apoi Frank a sunat să spună

„Ce? Încă nu ai terminat cu văitatul?

Nu poți mirosi eucaliptul,

nu te-ai apropiat niciodată de Pacific?

`Cât timp sincer și liber/ te iei după

muzică în timp ce venele ți se umflă`”

a cântat el, citând un metafizician

„Tu nu știi secretul, cum să

te trezești și să înțelegi că nu exiști, dar

acela știe, nu înțelegi că fenomenele

sunt mult mai importante decât acesta?

Întotdeauna mi-a plăcut acela.

„Întotdeauna?” am țipat eu, dorindu-mi să îl cred

„Da.” „Dar mai spune! Cum poți dacă

e trist & mort?” „Dar nu e nimic mai mult!

Dacă! Nu este. Nu vrea să fie

Tu vrei să fii?” Era tot mai entuziasmat de cântecul său

„Sigur că nu trebuie să accept tot

ce faci tu în zilele astea. În anii ăștia.

Dar îmi lipsesc culoarea, arhitectura,

discuțiile. Știi tu, aia era viața!

Iar moartea e așa o insultă. La urma urmei

eram îndrăgostit de viață și iubeam

să îi îmbrățișez pe ceilalți, pe iubiți,

cu corpul meu.” A suspinat & a râs

Nu mai era așa cum îl ținusem minte

Nu mai puțin generos, ci mai abstract

Oare avea chiar și voce acum, m-am întrebat

sau doar mi se părea mie, în mijlocul

acestei zile lungi, acum cu telefonul în mână

formând numărul de Manhattan.

 

 

Minciuna

 

Arta începe cu o minciună

Separația ești tu plus eu plus ceea ce noi facem

Uită-te în bec, clipește, soarele-i în ochii tăi

 

Vreau un cer neobișnuit

punct de observație lipsit de greșeală

Arta începe cu o minciună

 

Nimic de pierdut, înălțarea spontană

a reflexiei, pictează imaginea

unui bec, sau observă soarele

 

Cum să aprinzi lumea, apoi să mori

Să te distanțezi de artificialitate

Cum? Arta începe cu o minciună

 

Publicului îi vine să plângă

când actorii sunt sinceri & înflăcărați

Privește în lumina rampei, apoi răspunde-i ochiului

 

Tu eziți într-un corp artificial

Încerci să imiți strălucirea lumii

Arta începe cu o minciună

Asta-i povestea, o pată clară în ochi.

 

 

Traducere și text introductiv de Alex Văsieș

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.