Dilemă
Cunoști două femei într-o singură ființă
una e transparentă cum aerul
cealaltă nemaipomenit de carnală
suav opacă asemeni unei crizanteme
dacă premeditat renunți la prima
a doua se veștejește
dacă premeditat renunți la a doua
prima se-nnegurează
dacă dai cu banul
dispar amîndouă.
Soarele citește
Soarele citește cîte una din cărțile tale
cu un ochi pătrunzător dizolvant
expert în Vermeer
vin atîtea femei să-l admire
una e-n short și-n sandale
cu marea-i tristețe bronzată cum marea
alta cu-o coafură montană
alta pe-un firav fond muzical
care-i finisează mîinile.
Scriptor
Scîrțîitoare hîrtia cum un mecanism neuns
condeiul înfundîndu-se-n albul paginii
cum o copită-n nămol
hîrtia o rană veche precum începutul Lumii
hîrtia albă: misterium fascinans;
textul ce-o acoperă: misterium tremendum.
Și poate se scurge
Și poate se scurge moartea se scurge
cum vlaga dintr-un fermoar ce se desface
poate cum strigătul dintr-un cuvînt
ce rămîne tăcut nedumerit de sine
poate se scurge obosind oboseala
moartea cum un scalp luminos
al celui mai întunecat cap
moartea care strigă și se jură și-njură
ca o precupeață ce-adoarme-n cele din urmă
una devenind cu morcovul palid cu varza congestionată.
Culcușul cîinelui meu drag dispărut
Un culcuș gol de cîine
cum un cearcăn
din care ochiul a plecat
cum un nor pe care
cerul l-a părăsit
azvîrlit în pubelă
cum o lacrimă aspră
rostogolindu-se pe cîmp
o lacrimă alcătuită
din sîrmă ghimpată.
Rurală
Am îngrămădit tăcerile una peste alta
într-un cufăr
de jur-împrejur gîrbovite pustietăți
nori maniaci
oglinzi de țară ieftine țîșnite
din alte oglinzi mai vechi
flăcăi îngîndurați și fete
în mîini purtîndu-și inima
(mîinile groase roșii
inima de turtă dulce)
cîte-un cocoș
cu capul tupilat sub aripă
de teama ielelor
mai e drum lung pînă la gară.