Ion Pop-75

Ion Pop-75

Pe când Ion Pop era un tânăr asistent universitar la Facultatea de Filologie din Cluj, numele său începuse, prin anii anii 60, să fie tot mai cunoscut şi de obicei asociat cu cel al Anei Blandiana, al lui Nicolae Prelipceanu, Ion Alexandru, Gheorghe Pituţ, de fapt cu poezia transilvană în expansiune valorică şi mediatică la ora aceea. Câteva premii literare, unul al revistei Luceafărul, mai multe colaborări onorante la presa literara centrală, călătorii de documentare sau prezentări ale debuturilor colegilor de drum literar, întâlniri cu cititorii, fie alături de vocalul  Adrian Păunescu, de discreta Constanţa Buzea, fie alături de interiorizatul Ilie Constantin, ori de distinsul Cezar Baltag, l-au introdus  în circuitul cultural naţional. Ion Pop, poet  cu un timbre elegiac personal, pigmentat de inserţii livreşti (auto)ironice,  nu a fost niciodată supus unor jocuri de culise provinciale. Deşi trăia la Cluj respira  aerul cultural al ţării întregi, ca mentorul lui, profesorul Mircea Zaciu… Autor în premieră  al unei temeinice lucrări monografice despre generaţia sa, Poezia unei generaţii, Ion Pop o certifică din interior, deoarece exegetul se simte solidar, nu doar ca apartenenţă cronologică,  cu valorile acestui neomodernism energic, entuziast, care redescoperea,  primaveril, libertatea scrisului, după îngheţul ideologic al anilor 50.

ion-pop-foto-tudor-bogdan-alexandru_06141054

      Echinoxul , înfiinţat în decembrie 1968, îl are pe Ion Pop redactor-şef, începând cu numărul 2. Eugen Uricaru, primul redactor-şef, este schimbat din funcţie, pe motive ideologice.  Apariţia revistei poate fi numită un vis împlinit peste ani, un vis nu doar al lui Ion Pop, al scriitorilor transilvani în plină afirmare, atunci, care solicitaseră forurilor  o revistă a tinerilor scriitori din capitala Transilvaniei. În 1964, fuseseră refuzaţi, era şi  Ion Pop, la fel ca Liviu Petrescu, Ioana Em. Petrecu, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu,  unul dintre cei care cereau ceea ce li se cuvenea, o publicaţie nouă, înnoitoare, pe lângă prestigioasele Steaua şi Tribuna. La începutul  acelui interval de relativă deschidere ideologică, culminând prin 1968,  prudenţa politrucilor se vede că depăşea iniţiativa, abia condiţiile ameliorate social-politic de mai târziu vor  permite existenţa unui alt climat literar, mult mai destins… Despre rolul jucat de Ion Pop la Echinox s-a spus aproape totul, un Epistolar, nu demult apărut, unde scrisorile schimbate cu Marian Papahagi sunt elocvente. Epistolarul (1969-1981) reface atmosfera de la revista căreia Ion Pop îi dăruieşte toata energia lui intelectuală şi toată pasiunea sa constructivă. A fost împreună cu regretatul italienist prematur dispărut, Marian Papahagi,  şi cu eseistul de recunoscută ingeniozitate  Ion Vartic, un factor decident  la conducerea revistei, mai bine de un deceniu.  Un  director vrednic de stima promoţiilor succesive care uceniceau la Echinox.  Dacă revista clujeană avusese ambiţia  racordării (timpurii) la Europa valorilor, după o paranteză de câteva decenii, cred că este şi meritul lui Ion Pop, precum este al celor doi amintiţi. Traduceri din lirica portugheză contemporană apar în publicaţia studenţilor Universităţii Babeş-Bolyai datorită lui Marian Papahagi,  iar traduceri din poezia franceză la zi prin relaţiile lui Ion Pop  cu scriitorii parizieni ,  André Frenaud, de exemplu. Nu trebuie uitat un lucru, gruparea echinoxistă precede  Şcoala de la Păltiniş cu un deceniu. Acelaşi proiect de cultură umanistă, reală, cu anvergură europeană, nu socialist-umanistă, a mobilizat talentele ambelor grupuri culturale,  cu diferenţe structurale pe care nu e cazul să  le amintesc aici.

În perioada când furtunile politice s-au abătut peste nava Echinoxului, după 1971, navă gata să fie transformată abandonată (de armator) Ion Pop, tânăr asistent universitar, are curajul să-l abordeze pe Ion Gheorghe Maurer, deputat de Cluj, cerându-i să nu sprijine intenţia forurilor locale de a pedepsi publicaţia pentru diverse  motive ideologice… Altele de cât cele din 68-69. Oficialul îi răspunde diplomatic, lăsând să se strecoare o geană de speranţă, nu promite nimic limpede, dar este, cred, măgulit că la persoana sa de ,,intelectual comunist’’   s-a apelat in extremis, la capacitatea sa de a înţelege mai bine decât alţii problemele de natură culturală. Ion Pop are noroc, noi prin el, revista este salvată.    Mircea Zaciu, sfătuitor  din umbră al grupării echinoxiste, un notoriu prieten al lui Ion Pop, se bucură public de intervenţia mai tânărului său confrate, a tenacelui maramureşan, care, vedem, are încredere în eficienţa solicitărilor, scrise sau orale către autorităţi, în ideea de dreptate, indiferent de regimul politic. Amprenta perenă, peste generaţii,  a Şcolii Ardelene, transmisă de la cărturar sub vremi la cărturar sub vremi, răzbate în aceste atitudini demne.

Acum, la cei 75 de ani, bătuţi pe muchie, cu un palmares literar impresionant, membru corespondent al Academiei Române, autor al unor lucrări de neocolit pentru cunoaşterea avangardei literare româneşti şi europene, poet apreciat la adevărata sa importanţă odată cu masiva antologie din 2015 şi volumul Casa scărilor din acelaşi an , Ion Pop poate privi senin în urmă: a sporit, nu a risipit ceea ce a primit ca talent (talant). Pentru mulţi tineri, volumele lui de interviuri cu figuri de prim-plan ale culturii franceze, sau studiile lui de literatură română interbelică, sau cartea despre Blaga, ori cea despre Gellu Naum sunt repere orientative, esenţiale. Definitorie prin diligenţă, aplicaţie şi răbdare este lectura facută de Ion Pop textelor tinerilor poeţi, comentaţi generos şi empatic.  Există aici dorinţa de a fi mereu la curent cu năpârlirile lirismului, cu numele noilor veniţi, niciodată tratate de sus,  considerate potenţial valoroase.

De la croaziera fabuloasă pe mai multe mări cu scriitorii diverselor ţări la lectoratele sau bursele de studiu din Franţa, de la voiajele din Italia  la bucuria numeroaselor premii literare, destinul  a fost binevoitor cu scriitorul Ion Pop. Să-i urăm  la aniversare şi noi, La mulţi ani!

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.