Clipește o dată

Clipește o dată

Te văd îmbrăcată

în hainele cele  mai bune

pregătite de mult pentru plecare

deși ai știut dintotdeauna, mamă,

că trupul tău

va mai rămîne o vreme cu noi

așa cum laptele tău

a rămas în oasele mele

și inima ta a pornit inima mea

asemeni automobiliștilor rămași în pană

iarna

cînd se oprește cineva și

“le dă baterie”

Inima lui Ioan a crescut în Maria

m-ai născut ca să mă aștepți

iar de acum

ai plecat ca să mă aștepți

(cu becul aprins ca o superstiție electrică)

în serile în care întunericul

ne ținea de hrană

m-ai așteptat

pînă m-am întors

ca o candelă părăsită

sub pămînt

“dacă aș putea să te descriu

ar fi ca și cînd n-ai fi plecat”

cum e acolo?

nici un semn nu ajunge la noi

pe frînghia de fum care urcă la ceruri

nici o batistă nu a trecut

dintr-o lume în alta

-măcar o lacrimă de s-ar întoarce

(cum e acolo?

dacă e bine, clipește o dată

dacă nu ai ajuns, nu clipi)

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.