Ca prozator, Ştefan Baştovoi a debutat cu un roman excepţional, Iepurii nu mor (2002), după ce devenise foarte cunoscut ca poet (Elefantul promis (1996) şi Cartea războiului (1997) fiind două dintre cele mai bune cărţi de poezie ale generaţiei sale). Dar după ce s-a călugărit toată lumea literară s-a temut că Baştovoi nu va mai scrie o carte la acest nivel şi aşa a fost pînă acum, cînd Savatie Baștovoi a publicat romanul Învățăturile unei prostituate bătrîne către fiul său handicapat (Editura Cathisma, 2016), scris cu acelaşi talent cu care a creat şi Iepurii nu mor. O carte de o forţă extraordinară, foarte bine scrisă, cu un subiect care nu poate să nu intereseze, tematică dureroasă, personaje puternice, plasate într-o atmosferă halucinant de realistă. Baștovoi spune că „subiectul acestui roman pornește de la o întîmplare reală, petrecută într-un orfelinat din Moldova, pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniți personaje în roman”. Un copil (Nicolae) moare într-un orfelinat, iar pînă dimineața fața lui e desfigurată de șobolani. Fiindcă directorul orfelinatului e plecat din localitate, angajaţii îl pun la păstrare într-un frigider, astfel încercînd să-l ascundă şi de ochii presei. Pornind de la această întîmplare nefericită, Baștovoi îi reface biografia, în acelaşi timp descriind și societatea contemporană dintre Nistru și Prut – cu obiceiurile și tradițiile și metehnele și defectele şi prejudecățile și nostalgiile ei cu tot. Astfel, ne amintim că moldovenii sînt nostalgici după fostele cinematografe din perioada sovietică, atunci cînd, după filmele indiene, se adunau la măsuţa de sub nuc şi beau… gospodăreşte, iar soţiile le aduceau plăcinte, nu erau plecate la muncă-n Italia, ca acum. Dacă-ţi iese în faţă cineva cu căldarea plină – o să-ţi meargă bine, dacă-i goală – din contra; trebuie să bei paharul pînă la fund (Giuseppe, înainte să intre în camera Eleonorei, bău două pahare pînă la fund, precum prietenii moldoveni ai nevestei); să te descalţi la intrarea în casă (o prostituată basa îi reproşează lui Giuseppe „moda asta italiană de a intra încălţat în casă”) ş.a.m.d…
Romanul are două planuri, acţiunea primului plan are loc în orfelinatul din „L” (ca la Ilf şi Petrov. De altfel, romanul nu e doar dramatic, ci şi comic), în prezent, cu Nicolae, Karlic şi Serioja în centrul atenţiei, iar planul doi are loc în trecut şi e despre Nicolae înainte să moară, despre viaţa lui Karlic înainte să se reîntoarcă în orfelinat, a mamei şi bunicii lui Nicolae. Baştovoi le leagă pe toate pornind de la amănunte. De exemplu, punîndu-l pe Nicolae să prindă raci, scriitorul îşi oferă posibilitatea de a povesti totul despre raci, despre prinderea şi prepararea lor.
Eleonora, mama lui Nicolae, şi-a lăsat copilul la mama ei, baba Daria, care l-a dat la orfelinat, pentru că acesta se îmbolnăvise de epilepsie. Eleonora îi trimite fiului chestii din Italia şi asta îl face… cineva („În orfelinat, dacă ai ceva, eşti cineva, dacă n-ai, nici nu exişti”). Cel mai de preţ lucru pe care-l are Nicolae de la mama sa e un radio de buzunar, pe care i l-au furat Karlic şi Serioja, cei doi colegi nedespărţiţi („nici nu se putea altfel, de vreme ce Karlic se afla într-un cărucior cu rotile, iar Serioja îl împingea tot timpul”). Aici Baştovoi povesteşte biografia lui Karlic, un personaj şiret şi periculos, care a mai fugit o dată din orfelinat, devenind cerşetor profesionist la Odesa şi Moscova şi învăţînd cum să profite de orice şi de oricine, începînd cu cei care-l ajută să se deplaseze şi terminînd cu cei care-l iubesc, cum e minora Aliona. Aliona fuge din orfelinat după Karlic, dar în drum spre el e violată de doi beţivi părăsiţi de nevestele care au plecat „la muncă la Italea”, cum a făcut şi mama lui Nicolae. După ce se întîlnesc, Karlic nu pierde ocazia să-i şantajeze, aici pornind noul său „job”, de proxenet & traficant de minori. Mama lui Nicolae e în Italia, căsătorită cu un italian bătrîn, Giuseppe (care-o bănuieşte că se prostituează), cînd e sunată de un reporter PRO TV, de la care află că fiu-so, despre care Giuseppe nu ştie nimic, a murit într-un orfelinat. Şi directorul orfelinatului, Piotr Kirilovici, tot la PRO TV vede ştirea cu mortul de la orfelinatul său, ţinut în frigider. Se întoarce de la Chişinău direct la orfelinat, s-o ia pe secretară şi pe şofer (recuperat de undeva din cîmp, pentru c-a băut banii pentru benzină şi nu i-a mai ajuns pe cei doi fugari), ca să vină acasă să şteargă urmele hoţiilor, începînd cu medicamentele şi păturile de la Crucea Roşie. Italianul a găsit caietele Eleonorei, în care scria scrisori pentru fiul ei, de care, altfel, o durea în cot, şi s-a dus la un birou de traduceri, doar că traducătoarea din română în italiană îi spune că nu-s scrise în română, ci mai degrabă în rusă, că literele-s ruseşti, traducătoarea din rusă în italiană îi spune că nu-s în rusă, doar literele-s ruseşti. Pînă la urmă Giuseppe foloseşte carnetul de telefoane al soţiei, sună la primul nr., scris îngroşat, şi cere o fată care vine cu alte scopuri, dar i se cere doar să-i citească „jurnalul”, care o face pe aceasta să izbucnească în plîns (probabil că trăieşte aceeaşi poveste). Ştirea cu moartea copilului de la orfelinat e uitată din cauza altei ştiri dada – moldovenii au vîndut americanilor pe un preţ incredibil de mic nişte avioane moştenite de la URSS, care, altfel, la ce viteză au, nu s-ar fi putut ridica în aer, că într-o secundă ar fi ieşit în afara graniţelor ţării şi ar fi încălcat legile internaţionale. În încheiere, mama lui Nicolae face la orfelinat un parastas cu bocitoare profesioniste, iar Karlic şi Serioja ajung într-un penitenciar de maximă securitate, condamnaţi pentru proxenetism şi trafic de minori, după ce Aliona a depus o plîngere împotriva lor.
„Învățăturile unei prostituate bătrîne către fiul său handicapat” de Savatie Baștovoi este un roman foarte tare, care se citeşte cu inima la gură, cum se spune, pe nerăsuflate, deja tradus în limba lui Houellebecq, după care s-a făcut şi un film de scurt metraj, deşi ar merge un film artistic după un astfel de subiect. Dar pînă se va face filmul puteţi citi cartea. Lectură utilă!