Zona balcanică poetică la Cluj: Milan Dobričić și Ivan Hristov

Zona balcanică poetică la Cluj: Milan Dobričić și Ivan Hristov

27 mai, 2016, ora 14:00. În jur de cincizeci de studenţi şi câțiva dascăli s-au adunat în sala D. Popovici, fosta odaie de rugăciune a măicuţelor care în trecut aveau așezământul în clădirea Facultăţii de Litere. Zăpuşală şi curiozitate, niciunul dintre noi nu ştia la ce să se aştepte, recunoscând ruşinaţi că nu cunoaştem aproape nimic din ceea ce înseamnă poezia bulgară şi sârbă actuale. Pentru început, gazda evenimentului, Ruxandra Cesereanu, a schiţat câte un portret pentru fiecare poet invitat: sârbul Milan Dobričić şi bulgarul Ivan Hristov, oaspeți într-un proiect girat de Centrul de cercetare a imaginarului (Phantasma), Facultatea de Litere din Cluj și Festivalul internațional de poezie și muzică de cameră Poezia e la Bistritz. Milan: o poezie cu sens paremiologic, fiindcă lucrurile pot fi rostite simplu oricât ar fi de complicate și întrucât poetul sârb manifestă predilecție pentru o filosofie seacă a rostirii, în care totul poate fi definit și contradefinit. Milan folosește litote înșelătoare care conțin, de fapt, hiperbole ale dimensiunii viață-moarte, care nu mai există distinct, ci palimpsestic. Tot Ruxandra Cesereanu l-a portretizat și pe Ivan Hristov. Ivan – un minimalist cvasimetafizic și un raisonneur al unor realități psihologice sub lupă; un livresc care face (omagial și în sens de mini-dicționar) o recapitulare a poeziei bulgare, dar și a celei moderne universale (T.S. Eliot și Allen Ginsberg sunt doi uncheși bulgari!). Poezia lui Ivan conține o dimensiune spectrală simili-epifanică în care memoria este centrală dar delicată (nu aspră). Inclusiv în poemele sale americane, Ivan este un bulgar malinconic, iar poezia se definește ca fiind sigura formă autentică de memorie.

În continuare, poeţii au fost poftiți să citească câteva poezii din volumele Bdin, Poeme Americane (Ivan Hristov) şi Blessed Losers (Milan Dobričić). Momentul audierii poeziilor citite în sârbă şi bulgară a constituit o experienţă interesantă, pentru mulţi dintre noi fiind prima de acest gen. Cu toate că nu înţelegeam versurile, reuşeam să simţim o parte din ceea ce voiau să exprime autorii.
Cei doi poeţi au susţinut o conferinţă de câte 40 de minute în care ne-au prezentat istoria poeziei din ţările lor, fiecare abordând un stil diferit. Milan Dobričić a fost primul, destinzând atmosfera din sală prin umorul și satira sa, reuşind să facă participanţii să izbucnească în râs de mai multe ori, datorită felului pitoresc în care a știut să înfățișeze atmosfera poetică din țara lui. Poetul ne-a prezentat evoluţia poeziei din Serbia în strânsă legătura cu războiul din fosta Iugoslavie şi ne-a oferit imaginea poeziei contemporane sârbe prin diferite direcții. Am aflat astfel că după revoluţie poezia a fost considerată moartă, şi am mai aflat despre una din cele mai bizare grupări literare – Unofficial Poet Society, ai cărei reprezentanți, după cum afirma amuzat Milan, aveau o „intuiţie colectivă”, îşi făceau cărţile manual, oferindu-le doar celor „aleşi”. Milan a adăugat că foarte mulţi poeţi sârbi iau prea în serios poezia şi ne-a enumerat câteva dintre caracteristicile generale folosite în opera acestora, printre care faptul că apelează des la intertextualitate, tematicile fiind legate de mişcarea feministă şi de identitatea poetului. Acesta a încheiat cu o privire constructivă spre viitor, afirmând că în Serbia există şi poeţi care vor supravieţui testului timpului, poeţi care chiar dacă nu sunt complet originali, nu încearcă să fie mai presus de ceea ce sunt şi publică onest.

În general, viaţa nu e importantă,
căci cum ar putea fi când
oricine poate trăi mereu
şi oricine poate muri în orice clipă.[1]

Pe parcursul următoarei conferinţe, Ivan Hristov, un pasionat şi expert în modernism, ne-a transpus în trecutul istoric al poeziei şi a literaturii bulgare de la începutul până la sfârșitul secolului XX, reuşind să prezinte în timpul limitat pe care l-a avut un context clar şi informativ. Ivan și-a construit discursul în jurul cercurilor literare din Bulgaria, cel mai important fiind The Literary Circle of Thoughts. Totodată, a mai discutat despre interdicţiile sistemului comunist, mulţi scriitori şi poeţi modernişti fiind limitaţi o perioada îndelungată de doctrina realismului socialist. După anii 60 ai secolului XX, poeţii şi eseiştii care dominau în mediul literar au început să aibă mai multă libertate datorită unor evenimente politice care au destins presiunea sistemului (la fel ca în România). Anii 80 au adus o libertate şi mai mare, mulţi scriitori şi poeţi străini fiind traduşi în bulgară, în sensul unei destinderi binevenite. Ivan Hristov a menţionat că el se identifică cel mai mult cu poeţii generaţiei anilor 60, deoarece aceştia aveau ca inamic sistemul comunist.

După ce invitaţii au citit din nou din poeziile lor, am avut ocazia să purtăm dialog cu ei, formulând diverse întrebări menite să ne satisfacă curiozităţile. Poeţii au răspuns la întrebări legate de atelierele de scriere creatoare din ţările lor, de felul în care se autodefinesc ca autori, despre cum este percepută literatura română în Bulgaria și Serbia şi de relaţia lor cu socio-politicul. În încheierea conferinţei, poeţii au citit fiecare poezia preferată, în limba lor nativă, la îndemnul Ruxandrei Cesereanu. Pentru ca să fie pe înţelesul tuturor, Ivan Hristov a recitat poezia Bdin – Istoria sunetului,

hra hra hra

hrî hrî hrî

hru hru hru[2]

iar Milan ne-a oferit din nou un comentariu ironic, alături de recitarea poeziei Epitaph, încheind întâlnirea printr-o notă veselă.

“Do not come to my grave!

I don’t like it when someone

stands over my head.”[3]

Această întâlnire a fost foarte importantă, deoarece a reuşit să creeze un dialog inedit între culturile din spaţiul balcanic, care nu putea să fie mai bine realizat decât prin poezie, tocmai întrucât aceasta transgresează limitele sociale şi culturale, diferenţele lingivstice fiind depăşite

[1] Milan Dobričić, Panorame mentale 2)Viaţa, traducere de Claudiu Komartin

[2] Ivan Hristov, Bdin – Istoria sunetului, Bdin, urmat de Poeme Americane, Bistriţa, Editura Max Blecher, Traducere Claudiu Komartin şi Lora Nenkovska,  2016

[3] Milan Dobričić, Blessed Losers, Belgrad, Editura Treći Trg, traducere de Novica Petrović, 2013

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.