Zodia leului

Zodia leului

Revista Steaua, unde sărbătoritul lunii trecute, poetul Nicolae Prelipceanu, a semnat versuri prin anii ’70-’80, aşa cum a fost o prezenţă literară şi civică de neuitat pentru clujeni, îi urează toate cele bune celui care a împlinit un număr respectabil de ani. „Poetul ironic”, aşa cum l-au etichetat mulţi critici literari, a devenit, mai ales după mutarea sa la Bucureşti, unul cu tonalităţi interogativ-dramatice. Mai mult, se simte treptat, tot mai insistent, pulsaţia unei discrete fibre tragice în poemele lui. Recunoaşte că este „înclinat spre partea neagră a existenței”, vezi volumul La pierderea speranţei, 2012, dar nu este un confesiv, ci mai degrabă un hombre segreto, interiorizat, baroc, ascunzând-şi din pudoare sau din oroare de patetism umoarea neagră. Că poezia lui crește nu într-un climat senin, ci sub „soarele negru al Melancoliei”, este evident. „Procedeul (lui N. P.) este metaforizarea unei situaţii de viaţă sau a unor personaje”, scrie Nicolae Manolescu în Istoria critică…. Neoavangardismul român (Geo Dumitrescu) îşi are contribuţia sa în calibrarea tonului ludic, relativizant, al lui Nicolae Prelipceanu, cum consideră Ion Pop în Dicţionarul esenţial al scriitorilor români. Un „neoavangardism diminuat” și un „bacovianism” soft producând o „universală instabilitate”. Pentru Petru Poantă, poetul aparţine unei generaţii care „se desprinde de confortabil şi sărbătoresc”, aflându-se „într-o permanentă interogare a lumii”. Gabriela Gheorghişor observa aderenţa lui Nicolae Prelipceanu la poetica beatnicilor, invocaţi chiar într-un poem, cultivarea antilirismului, ori a unui lirism ludic extras paradoxal din cotidianul cel mai banal, devenit fantastic, pe scurt tendinţa de a face versuri care să-şi incite cititori să pună sub semnul întrebării cutumele, prejudecăţile, truismele, dar nu principiile. Evocarea „poetului cu litere mici” nu e întâmplătoare, lirica americană, sau Prévert, sau Marin Sorescu (după trimiterea lui N. Manolescu) se pare că-i sunt afini.

Un scriitor complet, autor nu numai de poezie, dar şi de romane, de reportaje, de articole politice, un om al secolului nostru care a renunţat la iluzii, dar nu la idealuri. Complexitatea tonului său poetic, un fel de meditaţie a inevitabilei treceri, surprinderea semnelor vârstelor în noi, precaritatea cotidianului, declinul social generalizat ar fi motivele majore ale autorului. Renunţarea la artificiile stilistice dă autenticitate unei poezii recognoscibile din primele versuri.

Nicolae Prelipceanu cel de azi nu mi se pare foarte diferit de cel de acum câteva decenii, el a rămas acelaşi partener de dialog sincer şi are acelaşi stil degajat de prejudecăţi, convenţii și rutină, dar articulat etic, aşa cum a fost mereu. Respectul valorilor culturale universale se vede contrariat de lipsa de educaţie a contemporanilor, de aici sarcasmul de moralist al poetului. Omul de o intensă tinereţe a gândului şi a inimii, miraculos de bine păstrate, este egal cu poetul, în cazul său neexistând o dedublare sau o ruptură între viaţa şi textele lui. 13 iluzii, De neatins, de neatins, Degetul de gheaţă, Un teatru de altă natură, La pierderea speranţei sunt titluri emblematice pentru parcursul unui traseu poetic și omenesc imprevizibil, dar aderent propriei structuri lirice. Rolul lui în de-solemnizarea poeziei române din deceniile şapte și opt este similar cu cel al unor Petre Stoica, Marius Robescu sau Ioanid Romanescu.

Poetul deţine acum privirea generoasă şi cuprinzătoare, care poate îmbrăţişa lumea prin care a trecut, june, lume diversă, de la Suceava la Babadag, apoi, matur, de la Lisabona la New York, de la Paris la Londra. Peste tot, are numeroşi prieteni de mare calitate intelectuală, care, am constatat, pot reproduce versuri sau sintagme ale lui Nicolae Prelipceanu. Pe unde a trecut, prin redacţiile Tribunei, Luceafărului, României libere, Vieţii româneşti, unde coordonează o excelentă echipă, seriozitatea de fond a lui Nicolae Prelipceanu a făcut casă bună cu libertatea sa interioară. Peste tot a lăsat ceva durabil şi delicat în urma sa colegilor săi, cititorilor, prietenilor: un poem original, un gest inedit, o replică strălucită, o vorbă de duh, un raţionament moral. Ani rodnici, plini de linişte creatoare, Nicolae Prelipceanu!

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.