Cîteodată tehnologia reușește să se infiltreze în viața noastră în moduri surprinzătoare. Am fost, întotdeauna, reticent față de capacitatea unei serii de linii de cod de a traduce eficient într-o sau dintr-o limbă străină. Limbajul poate conține atîtea subtilități pe care, oricum, chiar și unui om bine antrenat în astfel de permutări i-ar veni greu… Citește mai mult
Anul acesta redacția noastră împlinește 75 de ani. Zâmbind, am putea spune că este un eveniment important pentru că se întîmplă o singură dată. Sau, că peste alți 75, vom fi mai bine pregătiți. Realitatea este că redacția, deși întinerită și împrospătată simțitor, a simțit și simte permanent nu atît presiunea moștenirii pe care o… Citește mai mult
Romanele despre anii comunismului au ajuns, în sfîrșit, să fie atît de numeroase încît pot fi grupate pe categorii, împărțite după vîrsta autorilor, intenționalitate, amploare, după tipul de raportare la realitate, după acuratețe, nostalgie, furie, după tehnici și ambiții. Deja nu se mai pune problema dacă se va recupera literar această perioadă, ci fiecare autor… Citește mai mult
În urmă cu mai mulți ani citisem cu mare plăcere volumul de povestiri al ieșeanului Florin Irimia, Misterul mașinuțelor chinezești, o lectură care venea parcă să confirme un trend bine marcat în proza noastră recentă: un demers de revalorizare a copilăriei petrecute în anii comunismului și o scriitură directă, fără zorzoane stilistice inutile. Tocmai de… Citește mai mult
Nu au trecut nici măcar zece ani de cînd Simona Antonescu debuta – la 40 de ani, să ținem minte – cu un roman care s-a făcut remarcat imediat, Fotograful Curții Regale (2015), și care o propulsase în ochii criticii drept o mare potențială speranță. Nouă ani mai tîrziu, după șapte romane și o serie… Citește mai mult
Petru Poantă opera întodeauna cu migală, cu o atenție maximă nu pentru a face mari delimitări, ci pentru a impune mici despărțiri. Zvelt, aproape invariabil cu jeanși, cămașă albă și un sacou negru sau, mai des, o vestă cu tentă vînătorească (astăzi se spune tactică) de culoare întunecată, cu ochelari cu ramă groasă neagră, avea… Citește mai mult
Apăsînd tastele pentru a scrie primele cuvinte, îmi dau seama că, pentru prima dată, voi fi, poate, în situația de a semna o cronică mai lungă (dacă ar fi să comparăm numărul de semne) decît volumul de proză pe care îl discut. Pare ciudat și așa și trebuie să fie. T.O. Bobe se numără printre… Citește mai mult
Stelian Tănase, Negustorul de antichități, Ed. Corint Fiction, București, 2023. Romanele lui Stelian Tănase sînt construcții complexe, elaborate atît în jurul unei povești, cît și al unei idei, construcții în care tehnici variate și pretențioase au fost puse la lucru pentru a obține rezultate cu adevărat remarcabile. Să spui despre Stelian Tănase că ar fi… Citește mai mult
Ovidiu Pecican: O discuție despre romanul Theodoros al lui Mircea Cărtărescu poate începe întrebând: nu cumva în acest roman Mircea Cărtărescu încearcă o unificare a imaginariilor, aducând din mai multe direcții formule imaginative concurente/ complementare și împletindu-le într-o singură carte? Victor Cubleșan: Cred că Theodoros este, poate, cel mai cărtărescian dintre creațiile lui Mircea Cărtărescu… Citește mai mult
Recent, pentru volumul Jucându-l pe Mefisto, Mihai Măniuțiu obținea premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Ar fi o greșeală să considerăm acest premiu drept o consacrare, să vorbim despre un regizor și despre un scriitor. Distincția aceasta nu ar face decît să taie în două un artist care se dovedește extrem… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.