Scriind despre Alexandru Jurcan îmi plăcea să încep punctînd versatilitatea sa ca autor, să amintesc de lejeritatea cu care semnează romane, povestiri, schițe, eseuri, să îi amintesc munca serioasă de cronicar dramatic și de cinema. Dar, lecturînd cel mai recent volum al său, Tensiuni timide aproape erotice [Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2024], mi-am dat… Citește mai mult
Proza noastră pare să fi primit în ultimii ani un impuls spre scoaterea din manierisme și obsesii care începuseră să miroasă a învechit.Creditul pentru această prea așteptată și necesară scuturare îi revine în bună măsură unui grup nou. Grup, în lipsa unui termen mai studiat și mai clar teoretic. Pentru că nu e o grupare,… Citește mai mult
Pe Traian Dobrinescu l-am remarcat pe la tot felul de colocvii, simpozioane și întîlniri scriitoricești. Îl cunosc așa cum, pesemne, îl cunosc (sau ar trebui, în orice caz) scriitorii noștri, drept senatorul care în unicul său mandat a „moșit” legea care a salvat de la dispariție majoritatea revistelor de cultură din România. Cărțile sale mi-au… Citește mai mult
În ultima vreme am tot spus că, dacă ai intra într-o librărie, și legat la ochi ai scoate de pe rafturile unde este expusă proza românească recent apărută zece cărți, ai constata că jumătate sînt despre perioada comunistă, fie rememorări/reciclări ale copilăriei, fie povești de „rezistență” cu metafore, simboluri și subtilități la greu. Din jumătatea… Citește mai mult
Cîteodată tehnologia reușește să se infiltreze în viața noastră în moduri surprinzătoare. Am fost, întotdeauna, reticent față de capacitatea unei serii de linii de cod de a traduce eficient într-o sau dintr-o limbă străină. Limbajul poate conține atîtea subtilități pe care, oricum, chiar și unui om bine antrenat în astfel de permutări i-ar veni greu… Citește mai mult
Anul acesta redacția noastră împlinește 75 de ani. Zâmbind, am putea spune că este un eveniment important pentru că se întîmplă o singură dată. Sau, că peste alți 75, vom fi mai bine pregătiți. Realitatea este că redacția, deși întinerită și împrospătată simțitor, a simțit și simte permanent nu atît presiunea moștenirii pe care o… Citește mai mult
Romanele despre anii comunismului au ajuns, în sfîrșit, să fie atît de numeroase încît pot fi grupate pe categorii, împărțite după vîrsta autorilor, intenționalitate, amploare, după tipul de raportare la realitate, după acuratețe, nostalgie, furie, după tehnici și ambiții. Deja nu se mai pune problema dacă se va recupera literar această perioadă, ci fiecare autor… Citește mai mult
În urmă cu mai mulți ani citisem cu mare plăcere volumul de povestiri al ieșeanului Florin Irimia, Misterul mașinuțelor chinezești, o lectură care venea parcă să confirme un trend bine marcat în proza noastră recentă: un demers de revalorizare a copilăriei petrecute în anii comunismului și o scriitură directă, fără zorzoane stilistice inutile. Tocmai de… Citește mai mult
Nu au trecut nici măcar zece ani de cînd Simona Antonescu debuta – la 40 de ani, să ținem minte – cu un roman care s-a făcut remarcat imediat, Fotograful Curții Regale (2015), și care o propulsase în ochii criticii drept o mare potențială speranță. Nouă ani mai tîrziu, după șapte romane și o serie… Citește mai mult
Petru Poantă opera întodeauna cu migală, cu o atenție maximă nu pentru a face mari delimitări, ci pentru a impune mici despărțiri. Zvelt, aproape invariabil cu jeanși, cămașă albă și un sacou negru sau, mai des, o vestă cu tentă vînătorească (astăzi se spune tactică) de culoare întunecată, cu ochelari cu ramă groasă neagră, avea… Citește mai mult
Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.