Regina Maria, imaginea mai bună a României centenare

Regina Maria, imaginea mai bună a României centenare

Două imagini cu Regina Maria a României, postate de Ruxandra Cesereanu pe pagina ei de Facebook, la un moment dat, mi-au atras atenția prin contrastul și ineditul lor. Prima datează de la 1893, pe când avea 18 ani. Era de curând căsătorită cu Principele Ferdinand și are un chip de înger, de o bunătate și o duioșie indescriptibile. În cea de a doua poză, la o vârstă a maturității, se scaldă la Balcic, se bucură, e puternică, e fericită, ca orice femeie stăpână pe destinul ei. E foarte frumoasă în prima poză Regina Maria, și… haioasă în cea de a doua (dacă mi se permite cuvântul cu referire la o persoană augustă).

Aceste două fotografii, dar și multe altele pe care le descoperi răsfoind arhiva digitală a istoriei naționale, m-au făcut să mă gândesc că dincolo de virtuțile și meritele Suveranei, România Mare, idealul țării noastre întregite capătă mai mult farmec și, aș spune, mai multă legitimitate. Creată de o femeie, România Mare e un fruct al iubirii, nu o redută masculină cucerită prin zângănitul armelor, deși așa a fost. Însă sacrificiile pe câmpul de luptă, jertfa soldatului român ar fi fost zadarnică dacă n-ar fi fost însoțite de iubire, compasiune și speranță – cele trei grații care și-au găsit în Doamna noastră interbelică efigia cea mai convingătoare.

Dacă Centenarul Marii Uniri avea nevoie de un chip iconic, cel mai potrivit este cel al Reginei Maria. A fost mama răniților și regină-soldat (peste decenii, această calitate și-o va asuma și Regina Ana, viitoarea soție a Regelui Mihai în teatrele de război din Africa de Nord în cel de-al Doilea Război Mondial, Suverana de care n-a mai avut parte poporul român…). Pe Doamna noastră interbelică o vezi în cele mai diverse poze: alături de familia ei din Anglia și rubedeniile din Rusia, când se numea Maria Alexandra Victoria de Edinburgh; la nunta sa cu principele Ferdinand în Germania; prinsă în numeroasele sale activități, pe front, în spitale, alături de soldații care o priveau cu recunoștință; străbătând țara în lung și-n lat, împărțind daruri copiilor nevoiași și românilor sărăciți de ocupația germană. Te fascinează cu aparițiile sale fastuoase la Paris, acolo unde, în discuții informale, dar foarte eficiente, punându-și la contribuție farmecul și inteligența, a construit relații și a înfiripat simpatii care au ajutat la afirmarea noului stat postbelic, la recunoașterea frontierelor României Mari.

La Paris, însoțită de fiica sa, principesa Ileana, este mereu curtată de domni spilcuiți. Trece în revistă garda de onoare a Palatului Élysée. În 1924 se plimbă într-o trăsură alături de Jeanne Millerand, soția președintelui Franței, care pare de-a dreptul intimidată alături de zâmbetul și atitudinea degajată a Reginei Maria. O vezi în Statele Unite, în glorioasa sa vizită din 1926, înconjurată de mulțimi entuziaste, sau râzând alături de șeful de trib Sioux Black Foot, Red Tomahawk, care-i aranjează pe cap o podoabă de pene, în timpul unui ceremonial de inițiere (Mandan, Dakota de Nord). Ocazie cu care Regina României a primit numele indian de „Luceafărul de dimineață”.

A fost iubită, prețuită, venerată, a stârnit mari pasiuni și gelozii devastatoare. Sensibilă la frumos, melancolică, visătoare, iubitoare… Un adevărat personaj de film, o Lady Di avant la lettre, pe care ar trebui să o punem în valoare, să-i fructificăm imaginea și virtuțile, pentru că Regina Maria, chiar și după moarte, de la care s-au scurs, iată, exact 80 de ani, poate face în continuare mult bine României, doar că acum nu mai depinde numai de ea, ci de înțelepciunea și devotamentul nostru, al urmașilor ei.

„Astăzi, mai mult ca oricând, în momentul în care lumea trece prin așa o criză de sălbăticie și revoltă, trebuie să fim statornici și să căutăm cu trăinicie tot ceea ce ne unește, nu ceea ce ne dezbină”.

Aceste cuvinte, frecvent citate, ale Reginei Maria, scrise la 1936, sună – o sută de ani mai târziu – nu doar testamentar, ci și profetic, vaticinar. Trăim timpuri la fel de tulburi, primejdioase, din care nu se știe cum vom ieși, în ce lume ne vom trezi și dacă 0 vom mai recunoaște. Iar în vremuri tulburi, care pun la grea încercare credințele și valorile noastre, cele mai sigure călăuze ne vor fi iubirea, compasiunea, solidaritatea, ajutorarea celor aflați în suferință. Adică binele proxim. Cel pe care-l putem face imediat, fără a ne complica, fără a ne împotmoli în calcule și prejudecăți… Aceasta ar fi, în mare, lecția Reginei Maria a României. Conducându-ne de ea, nu vom greși niciodată.

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.