Rolf Bossert, născut in 1952 la Reșița, moare în l986 în Frankfurt pe Main. În timpul scurtei sale vieți a publicat în Romania șapte carți. A pășit in anul 1985 în împrejurări dramatice în câmpul literaturii germane, pe care l-a părăsit în nici trei luni. S-a sinucis în februarie 1986.
La începutul anilor 1980 a intrat tot mai des în conflict cu regimul autoritar represiv românesc. A făcut cerere de emigrare în 1984 și, după o așteptare tensionată, a ajuns în decembrie l985 în Germania federală. A aparținut cercului de scriitori români de limba germană, din care au făcut parte Herta Müller, Richard Wagner, Werner Söllner, Franz Hodjak.
drumul meu
îl execut zilnic
ca pe un asasinat
în oraș se află
o cotitură mare spre dreapta
îi retez vârful
astfel pot cerceta
mai multe străduțe banale,
pe drumul lung sau pe cel scurt
mă aflu acum pe strada principală.
mărunt asasin
doar al cotidianului violent.
domnișoară la ghișeu într-o gară de clasa a treia
acest aspect de ogeac prăfuit: nici un corp
sub acest cap de păpușă,
doar o ramă de lemn
cu frunze de verdele unui spital,
toamnă în culori de ulei,
cum pot oare exprima regretul?
mai rău decât o scândură
în fața capului
se află barajul placajului
care interzice perspectiva
asupra sânilor
rând pe rând
călătorii
îi înfundă
fișicuri în burtă
are cumva dureri domnișoara?
monede de schimb se rostogolesc
din ochii de porumbel
în mâinile goale;
și unele se închid pe dată
în pumn.
acum e momentul să trec la atac.
Distichon
Femeie română! uterul tău – locul unde strângi la ciorap
balsam pentru rănile Statului : oricum, chiar prea multe aparțin
întregului popor.
minuscula poezie despre pasărea înfrigurată
mi-e frig,
spuse micuța pasăre
și își instală cuibul
sub mantaua octotitoare
a unei sperietoare de păsări.
salut
gerhardt ne-a promis azi cafea, s-a și
ținut de cuvânt, lexicoane, turnuri
instabile. masa mea de scris e fortăreața mea.
din fum se aude până la capăt capra lui creangă
cu cei trei iezi, rostită în
germană, apoi sosește
melanie, era cât pe ce să fie halită de lup,
atât de în serios o ia gerhardt.
planuri: werner vorbește despre baconsky, team-
work-ul e o treabă bună, să meargă cineva iute
după vin. ultimul ied e ascuns
într-un sertar, eu ies în
balcon, acum e și louis armstrong de față. seara
s-a lăsat de-a binelea, cu toate astea
iluminatul străzii promite căldură.
aș putea mângâia delicat gara de nord, ca și cum
ea ar avea nevoie de asta, vecinul își mânâncă
cartofii cu ceapă.
mai târziu am băut pentru viitorul în bucurești.
cămine studențești grozăvești, bucurești
aici se cațără conductele
sub burțile podurilor
termocentrale și cămine studențești
printre ele opacă
și cu apă puțină
dâmbovița
figurine de tras la țintă, reale
morți zilnice
încearcă supraviețuirea
la un colț de stradă
alături: cum poate fi tradusă
aroma unei gogoașe
în limba germană?
grădina botanică și fabrica de țigări_
se războiesc pentru plămânii noștri
(de care avem nevoie să urlăm și
să respirăm în camerele
noilor noastre edificii)
așa
că
ne
pregătim
splaiul independenței, primăvara 1975
răni în pavaj, nici
un plasture nu le acoperă; șinele
dezrădăcinate (metaforă? fier vechi?)
nu, e primăvară în bucurești,
aerul miroase a pământ
a zile ploioase, a romane
despre viața la țară.
tramvaiul nu mai vine
de săptămâni. aromă de flori ude.
o, timp de înflorire al cireșului copilăriei, miorița,
chiar chisnădioara.
transplantați fără dureri cei mai tineri
copaci, din mai noul cuvânt dez-
rădăcinare, dar de data asta, niciunul nu
dă drumul pământului atât de greu câștigat,
neconvingător verde dinapoia frunzelor.
în stații, inutili deveniți
așteaptă oameni , nu-și dau seama de asta
încă o vreme.
toamnă în valea prahovei
cazan de aramă, cocleală verde la margini.
monezi sunătoare sar
albastre din cer
pomeni ale trecutelor lune,
fără invidie fluieră pălăria țiganului;
și cerul plătește doar cu mărunțis.
grozăvești 2
pentru G
brutal trage după sine
tramvaiul;
femeia sa, roșie de rușine,
ceața dimineții
o părăsește apoi
însoțindu-și setea
prin cârciumi renovate
se întoarce seara morocănos acasă
ea îl așteaptă,
obosită și fidelă,
cu ochi luminoși, umezi
apoi se cațără amândoi sub noapte
mâine e din nou luni
traversând cu trenul valea prahovei, 2
șira spinării
încovoiată în direcția de mers
a trenului, astfel mai stau și astăzi
în tren,
fără ochelari de soare, ghemuit
în pielea
sintetică de clasa a doua, aici se
transpiră, cât te tin porii.
din ochii mei
împușcă molizii și
se lipesc, devin una cu pădurea
la orizont. încet se
retrag: coroanele caselor. din tablă
e aici câte un acoperiș, fix dede-
subt locuiesc ei. vizavi de mine
șade unul, trăiește ceva
asemănător, dar cu totul pe dos, spune:
”locuiesc într-una din casele de aici”,
zâmbește.
nu mă duce pe mine cu preșul, nu-i cumpăr
minciuna gogonată a călăoriei,
patru și douăzeci de minute
mă năpădește
neliniștea
excursie școlară
lipiți de focul de tabără
pe șira spinării degetele reci ale nopții
uscați și roșii
obrajii mei și fruntea
mulțimea aruncă în mine
o odă dedicată umanității
și șnapsului
sar coardele
buzele se usucă
cântă frate cântă
salutăm
programul
regimului democrat popular
de alfabetizare generală
spuneau câțiva fabricanți de cerneală
încă la începutul anului
1948
cu trenul în înserare prin valea prahovei
să șed doar fără radio fără tutun
mi-e silă
felinare pe coperta exterioară
a cărții confuzie penibilă
litere inundă străzile
orașului așezat la cea mai mare înălțime a româniei
lipsește o listă a tuturor lucrurilor cenușii
seara o pisică își fată puii
în căsuța paznicului de tren
răsfoiesc după lumină, după lumină
nici o siguranță prezentă prin buzunare
adorm sau cobor
Iulie, timp la jumătate
Nisip lipsit de culoare, lumină
doar câtă din cap
ambarcațiuni cară
vise ridicole, despre o revoluție
a simțurilor. Politica
se face în umbră.
Inventar: viespi, soldați țepeni
în burțile sticlelor cu aer puțin;
trei-patru mucuri îngălbenite;
o scoică plină
cu senin neliniștită cenușă.
Cu asta ne țin:
Încă o bere, Iona, azi
e însorit în burta balenei.
În românește de Ana Mureșanu
Texte selectate din volumul antologic Rolf Bossert – ICH STEH AUF DEN TREPPEN DES WINDS (Stau pe treptele vântului)apărut la Schöffling & Co – Frankfurt/Main 2006 – volum editat de Gerhardt Csejka