Mafia Sonetelor reprezintă un colectiv artistic dedicat explorării formei în poezie. Menită să chestioneze prejudecățile despre formă existente în mediul poetic, fie cele care glorifică forma într-un sens reacționar sau tradiționalist, fie cele care o anulează sau o ignoră într-un sens progresist-polemic, Mafia Sonetelor operează mai degrabă sintetic, sincretic și reconstructiv: accentul cade pe o înțelegere mai cuprinzătoare a fenomenului formei, care nu reduce forma nici la glorificarea ei tradițională, observabilă în istoria formelor fixe, fără însă a-i neglija statutul fundamental pe care-l joacă în construcția textuală.
Astfel, ni se propune o platformă de simbioză transversală a istoriilor și culturilor poetice, unde figuri precum Arnaut, Nerval, Jiménez, Valéry, Jericho Brown sau Raymond Queneau pot coexista ca martori ai experimentărilor și căutărilor formale, fără a fi comparați disjunctiv plecând de la pretenții hegemonice, ci percepuți ca aliați trans-istorici ai dezvoltării vastului teritoriu poetic, denumit generic formă. Membrii fondatori ai platformei Mafia Sonetelor sunt Florentin Popa, Andrei Doboș, Mihnea Bâlici, Ioan Coroamă și Vlad Moldovan. Propunem revistei Steaua câteva poeme în formă fixă a colaboratorilor. (Ioan Coroamă)
*
Sonet imperfect (Andrei Dósa)
Învins de foame, instinctul e tremur
şi delir al lipsei de răbdare: surogat
joie de vivre. Bună-voință din copac,
cu fructe bătute în poală, supărat.
Am vrut să merg cu mama la cules
măceșe, ţepii degetele să-mi cresteze.
Am vrut să fiu sămânța pufoasă, miezul
serenității ei răbdarea să-mi testeze.
De câte ori nu mi-a convenit ceva,
bietul suflet s-a produs în stil absurd,
s-a făcut haos şi venin şarpe-scurt.
S-a dus și sensul, doar mania a rămas –
în spațiul restrâns din ce în ce, în clasor
doar timbre fără tractor, fără ogor.
*
Sonet (Andrei Doboș)
Pornisem și eu, ceva mai tîrziu,
dar foarte șters și poate mult prea lent.
Contur, ce indiferent aparent
fluctuează între viu și neviu.
Era cerul moale? Nu mai știu.
Cadrul a fost surprins într-un moment
cînd norii luminează violent
rețelele de fulgere în pliu.
Pe unde merg e bine și sunt singur,
răcoarea-gînd se sparge ca din faguri,
de dulci ce sunt vitrinele cu friguri.
Plăcerea mersului mă face sigur,
cînd trec cu muzică portici și ganguri,
atent și lent pășesc golit de tripuri.
*
Odă (Teona Farmatu)
ce contează mai mult
nu contează deloc spre sfârșit.
băieții cu care mă întâlnesc tous les matins
agale merg spre liceu și par infinit
mai apropiați de viețile lor decât de lacan.
sub soare mi-e greu să nu calc într-un spațiu
ce nu adăpostește decât plantații
căci bărbații care muncesc spre seară ochiu’
nu l-au astupat la timp; reparații
mai grele i-au prăpădit.
sunt o fată sinceră în esență. un nod în gât
mi se pune când bătrâna rupe o felie
către porumbei urbani o sfărâmă, această entelehie
să supraviețuiască
în mâhnire și muzică lăutărească.
tipul cu acordeon pe care-l ocolești –
vă priviți de la distanță și faceți ce puteți:
tu scotocești în buzunar, iar inima ți se frământă
el cântă de zor, speranța îi e frântă.
ce contează mai mult
nu contează deloc spre sfârșit.
lași să pocnească o melodie în sprint
să te războiești cu universul
din care ființă prielnică lui n-ai să-i fii.
*
Regensburg (Dina Frînculescu)
Arunc pompa în butuci, ard caietele,
iar vin cu imagini unrelatable pentru om,
dar și când o să mă văd mumificată-n canon
o să plesnească de mândrie fetele.
Am biscuiți să mă țină până-n Bavaria,
am euro pentru wc-urile de pe drum,
robotul a curățat în urma mea aria,
o să pun în estetică alcool, pai și tutun.
Polițistul nu se joacă, dând în balon cu piciorul,
deja știe că am bucătăria unsuroasă
și povestesc nimicuri în loc să provoc cititorul.
Mă duc la Regensburg să mă fac mecanic de tren,
aparent e ăla care conduce, nu ăla care repară,
eu și Paterson din Paterson, poeți de teren.
*
forță majoră (Maria-Miruna Solomon)
m-am dus la tine cu suta la oră
-ți luasem xannieuri un cadou stângaci
și-am trecut pe lângă mii și mii de maci
și-n mine superparanoia sonoră
dar lângă tine jur că-s fată liberă
m-am consultat cu-armate de insomniaci
mi-au zis că sigur tu nu te prefaci
și că-mpreună acționăm forță majoră
așa că zi de zi eu pun gând bun
pentru că floarea care moare aici crește acolo
și-mi exersez telepatia să îți spun
come with me to the lagoon
în liniște totală sub un halo
we’ll fuck and sleep till noon
*
spuma apelor (Bogdan Tiutiu)
spuma apelor s-a întărit
am citit din Upanișade
și nu m-am grăbit
oriunde merge are scântei,
dar poartă gândul dincolo
de umerii mei
mă uit la aer înainte de noapte – slow-down
cum se desprinde din ramura sa
e atât de trippy când nu ești aproape
și nu rezist în nicio rețea
tu încă plutești din kalpa trecute
te-am văzut de multe ori, dar nu s-a putut
poate în festivalul din pădure unde efectul nu s-a pierdut.