LUDMILA ULIȚKAIA
Ludmila Ulițkaia (n. 21 februarie 1943, Davlekanovo, URSS) este una dintre cele mai cunoscute și apreciate prozatoare ale literaturii ruse contemporane. Opera sa, incluzînd romane, proză scurtă și dramaturgie, a fost tradusă și publicată în peste 25 de limbi, câștigînd numeroase premii prestigioase și intrînd în topurile de vînzări internaționale.
Dragă Antoaneta! Fac parte dintre acei puțini oameni care și-a desfășurat și-și desfășoară viața fără a se uita la putere. Știu că există, știu că este ostilă față de orice manifestare a libertății – de gândire, de acțiune, chiar și de intenție.
Puterea înseamnă mereu violență, uneori justificată de nevoia de securitate a societății, uneori violența puterii față de un individ luat în parte exagerează foarte mult nevoia de păstrare a ordinii publice. Nivelul de violență, în opinia mea, face disctincție între o putere bună și una rea.
În ceea ce privește conducătorul de azi al țării, despre care mă întrebați, eu nu am fost niciodată interesată de persoana lui. Îl văd ca pe un funcționar al aparatului unui partid din care făcea parte și s-a impregnat cu toate „regulile jocului”, pe care le urmează. După ce a primit în țară o putere nelimitată, manifestă ambiții imperiale obișnuite pentru conducătorii ruși din vechime și de acum. Nu cred că el, ca persoană, reprezintă o prea mare enigmă pentru un psiholog, dar pentru că eu nu sunt psiholog, vă trimit să aflați răspunsul la această întrebare la specialiști psihologi și psihopatologi.
Cunosc situația din Ucraina numai din știrile din ziare, cred că e mai bine să vă adresați celor care se află acolo acum. Vă trimit ultimul meu interviu, dat pentru o revistă franceză.
*
Din interviul dat revistei „Le Nouvel Observateur” voi spicui, cu acordul autoarei, cîteva întrebări:
– Există astăzi în Rusia o rezistență intelectuală clandestină similară cu cea din timpul samizdatului, când ați dat o mână de ajutor, copiind texte la mașina de scris? Cum vi se pare, sunt trăsături similare în aceste două perioade istorice din punctul de vedere al reacțiilor la ele ale oamenilor de cultură și artă?
În Rusia mișcarea intelectuală orientată împotriva regimului a existat încă din perioada țaristă, o dată cu răscoala decembriștilor. Cu cât regimul este mai dur și mai inuman, sunt cu atât mai multe temeiuri pentru o asemenea mișcare. Poate fi numit dizident numai acel scriitor clasic rus, Lev Tolstoi, care s-a pronunțat mult timp împotriva puterii existente. Nu știu dacă există o mișcare subterană, eu, cel puțin, nu fac parte din ea, dar sunt destul de mulți oameni de cultură care critică deschis puterea de azi. Astăzi practic nu mai există samizdat, pentru că, până în ultimul timp, practic nu a existat cenzură. Mi se pare că în ultima vreme cenzura a apărut din nou, dar ea se referă mai degrabă la mijloacele de informare în masă, nu la literatură.
– Credeți că sancțiunile pot avea un efect real împotriva lui Putin și a abilității lui de a se menține la putere?
Probabil sancțiunile vor slăbi regimul de azi, dar puțin probabil că vor duce la o schimbare de putere. Foarte puțin probabil.
– Ce credeți, scriitorii ruși pot trăi și crea în afara Rusiei? Ce sentimente aveți dacă, probabil, nu ați mai putea să vă întoarceți în Rusia fără a vă pune în pericol viața dumneavoastră și a celor apropiați?
Cred că, pentru a lucra, un scriitor are nevoie de un birou, nu este așa de important unde se află. Nu mă gândesc că nu aș mai putea să mă întorc în patrie. Nu cred că puterea de azi îmi acordă așa de mare atenție. Cred că nici nu mă bagă în seamă. Dar, în general, vă rog să nu mă speriați, intenționez să mă întorc în curând la Moscova (n.n. A.O. – Ludmila Ulițkaia se află acum la Berlin).
– Când v-ați manifestat o opinie așa de dură față de războiul din Ucraina v-ați expus anterior unor mari riscuri. Acum situația a devenit mult mai proastă, șurubul a fost răsucit la maximum. Ce părere aveți, a mai rămas vreo speranță ca situația din Rusia să se schimbe în bine în viitorul apropiat?
Nu numai eu sunt împotriva războiului, mulți oameni din Rusia, ca și mine, vorbesc despre războiul din Ucraina ca despre o nebunie totală. Sper ca situația să se schimbe, poate și conducerea se va schimba. Sunt rare cazuri în care un conducător, în lume, este la putere mai mult de douăzeci de ani, doar sunt și limite naturale ale vieții umane. Să sperăm la mai bine! Ei, dacă nu mîine, atunci poimîine.
MIHAIL ȘIȘKIN
Mihail Șișkin (n. 18 ianuarie 1961, Moscova, URSS), este unul dintre cei mai cunoscuți și originali prozatori ruși ai momentului. Autor de romane, cărți de non-ficțiune și eseuri, scrie atît în rusă, cît și în germană. Este tradus și publicat în peste 30 de limbi. A câștigat foarte multe premii naționale și internaționale.
Scrisoare unui prieten ucrainean
Dragul meu!
Ne-au furat limba. Vorbeam și corespondam cu tine în limba marii literaturi ruse. Acum pentru toată lumea rusa este limba celor care bombardează orașele ucrainene și omoară copii, limba criminalilor de război, limba ucigașilor. O să fie judecați pentru crime împotriva umanității. Tare mai vreau să cred că pe banca acuzaților vor sta toți care au pregătit acest război și care au luat parte la el, care l-au susținut, într-un fel sau altul. Dar cum să fie judecați pentru o crimă împotriva limbii?
Tatăl meu, la 17 ani, s-a dus pe front să se răzbune pentru fratele lui omorât de nemți. după război toată viața i-a urât pe germani și tot ce era german. Am încercat să-i explic: „Tată, dar este marea literatură germană! Limba germană este o limbă minunată!” Aceste cuvinte nu acționau asupra lui.
Ce le putem spune, după război, ucrainenilor cărora rușii le-au bombardat și le-au jefuit casele, le-au omorât familia? Că marea literatură rusă e minunată? Și că și limba rusă este la fel de minunată?
Dictatorii și dictaturile dau naștere unei populații de robi sau populația de robi dă naștere unor dictatori? Ucraina va putea să se smulgă din acest cerc al iadulului, din trecutul nostru comun monstruos și sângeros. De aceea o urăște Impostorul rus. O Ucraină liberă, democrată va putea servi drept exemplu pentru populația rusă chinuită, de aceea pentru el este așa de important să vă distrugă.
La noi, în Rusia, nu a existat destalinizare, nici procese de la Nürnberg pentru PCUS. Vedem rezultatul: o nouă dictatură. Dictatura, prin natura sa, poate exista fără dușmani și, deci, fără război.
În planurile Statului Major General intra refuzul NATO de a vă apăra cu forțele sale armate, și NATO a îndeplinit acest plan al lui Putin. Niciun fel de zonă liberă de zbor pe cerul Ucrainei. Însă voi, ucrainenii, nu ați fost de acord cu planurile lui Putin. Voi nu v-ați predat, nu i-ați întâmpinat tancurile cu flori. Vă apărați nu numai propria libertate și demnitate umană, acum apărați libertatea și demnitatea umană a întregii omeniri. Nu puteți fi învinși, pentru că nu numărul de tancuri și rachete soluționează un război, ci forța iubirii de patrie. Sunteți oameni liberi, iar cei care îndeplinesc ordinele criminale ale generalilor ruși sunt robi.
După război toată lumea o să vă ajute, să refaceți ce s-a distrus și țara va putea renaște. Dar Rusia se va afla în ruinele economiei și în cele ale conștiinței. O altă naștere a țării mele este posibilă numai prin distrugerea totală a regimului lui Putin, așa cum s-a întâmplat cu regimul lui Hitler. Imperiul trebuie să fie amputat din ruși ca o tumoră canceroasă malignă. Acest „moment zero” este de o importanță vitală pentru Rusia. Noua naștere a țării mele este imposibilă fără o recunoaștere națională a vinei față de sine și față de toată lumea.
Nici NATO, nici Ucraina nu vor face, în loc de ruși, „deputinizarea” țării noastre. Noi înșine trebuie să curățăm Rusia de acest puroi.
Nemților care „nu știau nimic” despre crimele vaterlandului lor li s-au arătat în anul 1945 lagărele de concentrare. Rușilor care „nu știu nimic” despre războiul împotriva populației din Ucraina trebuie să li se arate distrugerea orașelor ucrainene și cadavrele oamenilor omorîți de soldații ruși. Noi, rușii, trebuie să recunoaștem deschis și necondiționat vina față de aceste crime și să vă cerem iertare. Nu avem alt drum spre viitor. Cancelarul Willy Brand, antifascist, luptător împotriva regimului lui Hitler, s-a așezat în genunchi în fața monumentelor închinate eroilor și victimelor ghetoului de la Varșovia. Nu va exista un rus al viitorului înainte de a se pune în genunchi în fața unor orașe precum Kiev, Harkov, Mariupol, Praga, Budapesta, Tbilisi, Vilnius.
Germanii au încercat să se justifice: da, Hitler s-a dovedit a fi un criminal nebun, dar noi, poporul german, nu am știut nimic, și noi suntem victime ale regimului nazist, ca și alte popoare. Nașterea unei Rusii noi nu va mai fi posibilă dacă o să auzim: da, Putin a fost un criminal nebun, dar noi, populația, am fost luată ostatică, noi, rușii simpli, nu am știut nimic, eram convinși că soldații noștri îi eliberează pe ucraineni de junta fascistă, și noi suntem victime ale regimului criminal al lui Putin. Acesta va fi începutul unui nou Putin.
Acum mai puțin de un an am fost în vizită la Odesa, la un festival minunat de muzică, Odessa classics. Și uite, acum orașul nostru se pregătește de apărare, știu, o să vă apărați până la ultima casă, cum s-a întâmplat la Harkov și la Mariupol. Acum, acasă la noi locuiește o familie de refugiați din Odessa. Mișa are 8 ani, ca Ilia al nostru. El a văzut imagini cu case distruse. Cum să-i explici acestui copil care vorbește rusește de ce soldații ruși îi pot distruge casa și s-o omoare pe bunica lui?
Dragul meu, nu pot să-i explic nimic lui Mișa. Pot numai să cer, de la el și de la mama lui, și de la bunica lui, și de la toți prietenii mei din Ucraina, de la voi toți, iertare pentru acele crime pe care le fac, în numele țării mele, al poporului meu, al limbii mele. Și știu că este imposibil să ierți așa ceva.
Slavă Ucrainei!
a consemnat Antoaneta