I-am scris un sms lui tata că vreau să merg acasă

Panna Adorjáni

I-am scris un sms lui tata că vreau să merg acasă. Mi-a zis că mai are ceva de discutat cu un client, dar dup-aia vine să mă ia cu mașina. Cam într-o oră. Și încă una până ajunge la locul taberei. Până atunci s-o sun pe mama și să-i povestesc ce s-a întâmplat. Închide acum, dar mă sună de-ndată ce termină. Nu-i niciun bai. Mă pupă. Rezolvăm tot. Și să nu uit s-o sun pe mama. Stau pe o piatră lângă șosea. Doar aici am semnal. Știu că în aproximativ un sfert de ceas vor începe să mă caute. Dacă vor afla că am părăsit tabăra fără să zic nimic, voi fi pedepsită. Va trebui să fac două ture de spălat vase, de pildă. Acum n-ar mai conta nici dacă ar trebui să stau de pază toată noaptea singură, la foc. N-o să mai fie nici spălat de vase, nici stat de pază. Pe partea ailaltă a drumului e un indicator cu numele satelor din împrejurimi și kilometri. Știu unde-i acasă. Știu pe unde s-o iau. Pe mama am sunat-o deja. N-a răspuns. E la serviciu, cred. Nu-i nimic, rezolvăm noi doi, cu tata. Nu mi-e frică. Am bagajele făcute. Sunt gata de plecare. Și atunci, deodată, apare Lili, fata care stă cu mine în cort. Are la subsuoară izolirul meu. Acuma mi-am dat seama că l-am uitat acolo. Lili nu știe nimic, dar pare că și-a dat seama singură de ce se petrece. Salut, să nu cumva să uiți asta, zice, când stă deja lângă mine. Are țigări. De cum ajunge știu că vom fuma numaidecât o ultimă pipă a păcii. Îți face silă, așa-i?, mă întreabă și se aruncă lângă mine pe iarbă. Tabăra, adică. Nu țigara, pe care o scoate din buzunarul din spate ca un băiat. Căcat, zic. Mai expresiv nu se poate, până și vocea mi se taie de la acest cuvânt. Căcat, asta spune tot. E un sentiment existențial, citisem undeva. Știu că dacă simt asta, căcatul ăsta, asta înseamnă că sunt și eu adolescentă. Vrei o țigară?, întreabă Lili. Sigur că vreau. Nu mă interesează că tata va simți mirosul. Dar o întreb totuși pe Lili dacă n-are o gumă de mestecat. Așa, adică din detaliul gumei de mestecat, își poate da seama că nu vreau să mă avânt singură pe E60, ci vine tata după mine. Poate că acum e puțin dezamăgită de mine. Când vine taică-tău?, zice. Din gură îi atârnă o țigară neaprinsă. Cred că n-are foc. Cred că nici eu. Cum să facem foc în natură bineînțeles că nu ne-au învățat. Încă cel puțin două ore. Nu poate veni imediat, îi răspund. Mda, căcat. Da. Pot să stau aici până vine? Să te ducem și pe tine acasă?, întreb, căci mă gândesc că, dacă Lili rămâne aici, atunci pentru această absență o vor pune să spele vase până la sfârșitul taberei. Sau, cine știe, poate-i dau vreo pedeapsă mai aspră. O duc undeva în pădure și nu merg după ea decât dimineața. E hilar ce nu le vine-n cap adulților. Ce cruzimi. Oare-i face plăcere? Mi-l imaginez în fața mea pe comandatul grupului cum împarte poruncile. Nu pare un tip sportiv și n-a prea participat la pusul taberei. Sunt curioasă cum s-ar descurca noaptea în pădure într-o pereche de indispensabili. Cei mai mari zic că în pădure sunt nu doar căprioare, iepuri și veverițe, ci și lupi și alte animale mai fioroase, urși, de pildă. Nu-i cred. Cel puțin nu cu urșii. Dar lupi poate că sunt. Cei mai mari fac pe durii la focul de tabără, sar, dansează, chiuie. Ei au trecut deja prin ce trecem noi. Mai vin din când în când să-i ajute pe boboci să traverseze pârâul. Te țin de mână de parcă ai fi la bal, chiar dacă nu-i deloc greu să mergi pe pietrele plate. Nu-i nevoie de ajutorul lor, dar e plăcut să atingi aceste palme mari, transpirate, de băiat. După îndelungi căutări, Lili își găsește în sfârșit bricheta. Primul fum e al ei. Al doilea al meu. Filtrul e un pic umed. Nu-i bai. Dacă te răzgândești, vin eu cu plăcere cu tine să-ți aduni lucrurile. Trage din țigară. Nu, ea-i în regulă, nu-i prima tabără a ei, te poți obișnui, iar a doua săptămână e mult mai ușoară. N-o cred. Și ea face parte din sectă, au spălat-o pe creier. Plec acasă înainte să facă la fel și cu mine. Mă uit pe telefon. Cel puțin încă o oră. Tata nu sună, deși sigur s-a terminat deja întâlnirea. Am un nod în gât. Mi-e teamă că mă lasă baltă. Deja-mi pare rău c-am fumat. Sigur nu vine. Ca să mă pedepsească. O merit. Ai deci o gumă? Lili caută prin buzunare și în borsetă. Eu mă uit între timp la nori. Încerc să-mi înghit nodul din gât. Să pornesc totuși singură? Să fac autostopul? Mi-e teamă însă că dacă mă vede vreun șofer mă va duce înapoi în tabără sau va suna la poliție. Să chem un taxi? Oare cât m-ar costa până-n cartierul Gheorgheni? Totu-i de căcat. Norii sunt frumoși și moi fix degeaba. Lili găsește ceva gumă de căcat, primită ca rest la magazinul din sat. Un obicei tâmpit, dar acuma prinde bine. Adică în realitate e totuna, fiindcă tata a uitat de mine. Se-ntâmplă mereu. Data trecută, în Mănăștur, după petrecerea de ziua lui Andi, l-am așteptat așa de mult că toată lumea plecase deja, părinții ei s-au apucat de strâns decorațiunile și de spălat vasele. Apoi, într-un târziu, a apărut și tata. A mai și stat de vorbă cu părinții lui Andi. Râdeau și aproape că acceptase și-un pahar de bere, dar mie nu mi-a adresat nicio vorbă. Stăteam la masa din bucătărie și așteptam să mă bage în seamă. Aveam și atunci nodul ăsta în gât, deși petrecerea n-a fost așa de nașpa. În cele din urmă, nici măcar nu și-a cerut iertare că a trebuit să aștept atât de mult după el, ci mi-a spus doar, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, că trebuia să rezolve cutare și cutare. Ce-l costă pe copil să aștepte încă o oră în Mănăștur sau la marginea drumului? La astea mă gândesc cu amărăciune. Gustul gumei dispare foarte repede. Lili stă în liniște lângă mine. Nu zice nimic. Rupe fire de iarbă. Fiecare gest al ei e de parcă ar fi băiat. Îi stă bine. E sigură pe ea și n-o interesează dacă îi ies coșuri pe față sau cât de mari îi sunt sânii. Se vede că i-a venit deja primul ciclu. Acuma e bine că stă lângă mine, căci dacă n-ar fi aici, m-aș simți foarte nenorocită. În sfârșit sună tata. Salut, micuțo, sunt la cinci minute de tine, zice. Vine tata. Și nu întârzie. Dimpotrivă, ajunge mai repede. Tata mă iubește totuși. Și mă salvează din ghearele perverșilor ăstora de căcat! Când văd mașina, sar în sus de mă bufnește și plânsul. Tata mă ține-n brațe și mă mângâie pe spate. Îmi dă jos rucsacul, ia izolirul, mă urcă în mașină. Abia după ce pornim îmi aduc aminte că nu mi-am luat rămas bun de la Lili. Îi scriu un sms să nu se supere pe mine, dar sunt așa de vraiște. No problem, fetițo, îmi răspunde ea. Când se termină tabăra să ne-ntâlnim undeva în oraș, dacă ai chef. Fetițo, ce comic. Îmi închid ochii și mă gândesc la Lili și văd în gând cum i se lipește țigara de buze. Îmi imaginez vocea ei cum spune fetițo. În timp ce mă ia somnul, Lili, cu țigara în gură, se transformă într-o poză cu James Dean și-mi face curte. Adorm cu acest gând. Când mă trezesc la Cluj în fața blocului nostru, simt un gust amar în gură. Țigara și guma și toate cele. Abia aștept să mă spăl pe dinți.

Traducere de Alexandru Polgár

Drepturile de autor asupra tuturor textelor de pe acest site aparţin redacţiei.
Orice reproducere neautorizată este interzisă.